Alegerile din toamnă vor aduce în Parlament cel mai mare număr de formaţiuni politice – cred că din toate alegerile de după 1989: cel puţin 10. Cele trei partide mari şi-au alăturat sateliţi, PNL şi PSD, câte unul, PD trei. Lor li se mai adaugă varianta bâlbâită a PD (PPDD) şi, cu şansă, UDMR. Este o situaţie ideală pentru pescuitori în ape tulburi ca Traian Băsescu. Chiar şi în condiţiile în care USL sare de 60% aşa cum arată unele simulări, prezenţa UNPR şi a PC crează o vulnerabilitate serioasă, ţinând cont de istoricul de verticalitate al celor două… partide.
Conform înţelegerilor între PNL şi PC şi, respectiv, PSD şi UNPR, cel mai mare partid, PSD poate ajunge să aibă în realitate mai puţini parlamentari decât PNL, ei cedând mai multe locuri către UNPR decât cedează PNL către PC (24, respectiv 21, dar numărul de parlamentari cedaţi ar putea fi mmai mare). Dacă în cazul PSD alianţa cu UNPR este mai degrabă OK fiindcă acolo sunt în special foşti membri PSD care s-au orientat, dar care pot aduce un aport financiar (şi electoral) semnificativ în câteva zone, în cazul PNL asocierea este păguboasă, liberalii alegându-se doar cu o expunere discutabilă a liderului Crin Antonescu, o expunere care, în opinia mea, mai mult i-a provocat rău decât să-l ajute (de altfel întreaga sa prestaţie ca preşedinte interimar i-a scos la iveală defectele).
Dacă nu luăm în considerare posibilitatea de majorare a numărului de locuri în Parlament, după cum sugerează Agenţia de Rating Politic, cele 45 de locuri cedate reprezintă 9,5% din Parlament, o forţă importantă, care poate modifica majoritatea parlamentară. Cu cele 18 locuri ale minorităţilor se ajunge la 13,3%.
De partea cealaltă, nu cred că PD poate fi la fel de generos. În primul rând, nu prea are de unde, scorul său fiind undeva sub 20%, aportul celorlalţi 3 parteneri fiind neglijabil, atât financiar, cât şi electoral. În al doilea rând, nu prea are cui, în afară de preşedinţi, partenerii săi nu prea au oameni care să poată primi un loc. În principiu, nu cred că vor fi mai mult de 10 locuri, mai degrabă 5-6.
Dacă în ceea ce priveşte fidelitatea partenrilor PD nu cred că se pune problema, fiind oricum prea puţini, în ceea ce priveşte PC şi UNPR istoria nu le este tocmai favorabilă, mai ales UNPR având la activ 2 „întoarceri de arme”, PC una singură.
Sigur, situaţia politică este diferită de 2004 sau chiar 2009. Totuşi, Traian Băsescu este cel care decide o majoritate parlamentară, cel puţin pentru 2 ani.
e destul de complicata, dar cred ca ar putea fi foarte simpla, desi sint citeva lucruri pe care eu personal nu le cunosc.
pdl nu stiu citi votanti mai are. din punctul meu de vedere, pdl a pierdut definitiv electoratul radical de dreapta, adica dreapta mai de dreapta, din care fac si eu parte. ceea ce ar insemna cumva ca se bate cu usl-ul pentru electoratul de stinga si habar n-am ce sanse are. pentru a lupta eficient trebuie organizare in teritoriu, si in conditiile in care usl detine cam tot ce misca pe harta, e aproape cert cu cine o sa traga electoratul de stinga de la tara. iar la oras… nu stiu.
nr si mru. nr are tractiune infima, iar mru nu a convins deloc. chiar, cine il sustine pe mru? cineva il impinge in fata si sint tare curios cine ii plateste facturile (alea de partid, desigur). „serviciile”… e prea generic pentru gustul meu.
e clar ca cele de mai sus (pdl, nr si mru) nu marcheaza pe ideea „sariti, lovitura de stat!”, ceea ce inseamna la revedere radicalizare electorat de dreapta, la revedere prezenta la vot.
usl. daca pina la iarna nu se intimpla timpenii masive, are toate sansele sa cistige cu peste 50 din procente. daca se intimpla totusi timpenii masive (super mega cresteri de preturi, incetari de plati pensii, schimbari nume societati comerciale :-p, altele similare)… nu stiu ce se intimpla in cazul asta. probabil se poate da vina pe greaua mostenire.
ppdd. habar n-am. un 10% imi pare rezonabil.
udmr. tare as vrea sa nu-i mai vad in parlament.
in concluzie, pronosticul meu ar fi guvern usl, cel putin pentru inceput, cu o noua incercare de suspendare la inceput de 2013.
Electoratul „pur şi dur” de dreapta este legat de PNL şi avatarurile sale (PNL-AT, PL, PAC, URR, UFD), nu prea are legătură cu PD, aş spune mai degrabă din contra (asta nu înseamnă că o parte din el nu este dezamăgit de PNL şi o parte din cei dezamăgiţi să nu fi votat la un moment dat cu PD). Ca pondere, l-aş evalua, optimist, la maxim 15%, acum aflat mai degrabă în expectativă.
Am mai spus-o de nenumărate ori, la noi disticţia „stânga/dreapta” s-a făcut prin raportare la Ion Iliescu şi PSD. În această accepţiune, PD a fost tot timpul de dreapta, deşi era membru în Internaţionala Socialistă, la fel şi PNL era de dreapta deşi în mod normal liberalii sunt de stânga.
În principiu, da, vom avea guvern USL, poate chiar cu Ponta premier.
eu personal nu m-am simtit atras niciodata de pnl. de ce? nu stiu. din cauza lui cimpeanu, cred, indiferent cit de superficial suna.
electoratul dur de dreapta vrea o tara ca afara. atita timp cit pd a promis asta… a fost „the one”. indiferent de radacini.
da, „disticţia “stânga/dreapta” s-a făcut prin raportare la Ion Iliescu şi PSD”.
Premisele (cel puţin parţial) false conduc la concluzii false. 🙂
De exemplu, Băsescu WHO?
P.S. Deci, Cristi, dacă tot faci consultanţă deşeuri, cred că ai putea presta pentru băsişti. La câţi bani le-au mai rămas de spălat, te-ai scos pe viaţă. 😀