Apropo de postul anterior, am dat peste un citat definitoriu:
„Alegerile în România, pe scurt? Hoţii sunt votaţi de cei care nu muncesc, ca să îi fure pe proştii care muncesc“.
De aici.
Această superioritate dispreţuitoare caracterizează cel mai bine electoratul „de dreapta” rămas în tranşee alături de Traian Băsescu (şi PD). La fel ca cei mai vocali adepţi ai băsismului, vorbim de un nimeni care nu a făcut nimic deosebit, trăind însă cu impresia că este o valoare, că doar el munceşte şi plăteşte taxe în ţara asta şi toţi ceilalţi trăiesc din banii lui. Acum, sigur, din partea cuiva plătit din banii unui ţepar ca Dinu Patriciu te-ai fi aşteptat la o oarecare reţinere, mai ales că nu e foarte sigur că s-au şi plătit taxe, ca să aibă „puturoşii” din ce să trăiască.
Mi se pare excepţional cum tocmai nişte bugetivori convinşi sunt cei mai aprigi avocaţi ai statului minimal şi cei mai aroganţi cu „puturoşii”. Tocmai cei care nu au muncit vreodată îi acuză cel mai vehement pe „puturoşii” care nu s-au învrednicit şi ei de vreun post călduţ prin vreun geacuzi de ambasadă, pe la vreun Institut, o bursulică, un „proiect european”, ceva, acolo. Ăia care muncesc 10 ore pe zi sau mai mult, uneori inclusiv în weekend, la patron sau la multinaţională sunt doar nişte puturoşi şi… mi-e scârbă să mai repet restul de etichete. Poate la campioni gen Tismăneanu, Baconsky lucrurile pot fi înţelese fiindcă sunt parte integrantă a unui sistem. Dar restul?
pai aceeasi atitudine o au si republicanii americani, exprimata perfect de mr. mormoney himself: „47% are his clients”
discutia reala e alta: din ce in ce mai putini oameni fac din ce in ce mai mult din productie. asta e discutia. e normal sa ii tii in spate si pe ailalti, ca doar n-o sa-i stringi de git dar… trebuie discutat, trebuie un nou sistem
doar ca nimeni n-o sa renunte la sistemul nostru actual, inventat cind toti munceau 20 de ore pe zi, decit obligati. revolutie cu arma in minca. ca la ’48, nimic nou.
iar mas media, acest sapun parfumat de spalat pe creier, in nici un caz n-o sa zica ceva sa deranjeze stapinii…
cam departe comentariul meu de ce se spune in articolasul ala…
Problema este mai complexă şi de perspectivă. Numărul de locuri de muncă va scădea continuu de-acum încolo prin creşterea eficienţei. Roboţi, tehnologii eficiente înlocuiesc din ce în ce mai mult prezenţa umană. România, ca în multe lucruri, este „deschizătoare” de drumuri. Economia românească nu poate creşte foarte mult, fiindcă nu are o piaţă care să-i consume produsele (şi nu poţi să exporţi din toate industriile). De exemplu, un fabricant de pâine are o limită până la care poate creşte (şi, printre altele, angaja personal).
Republicanii americani au ajuns la acest discurs după vreo 200 de ani de capitalism. Noi abia avem 20.