Pornind de la ultimele două articole mă gândesc la o potenţială evoluţie pe termen mediu. Imediat după Revoluţie, „stânga” a fost asociată cu comunismul, la vremea respectivă văzut ca ceva rău. Ion Iliescu şi minerii săi au contribuit din plin la demonizarea „stângii” ca idee. Deşi de la un moment dat încolo ea s-a menţinut în jur de 30%, cifra este mai degrabă iluzorie, fiindcă vorbim mai degrabă de un electorat „captiv” decât unul ideologic de stânga. Alegerile prezidenţiale din 2009 par să fi fost ultimele în care spaima de „stânga”, „comunism” şi Rusia să mai fi funcţionat. Traian Băsescu a mizat pe aceleaşi cărţi şi în 2012, eşuând lamentabil. Devine foarte posibil ca lucrurile să se inverseze şi ca „demonii” să fie acum la „dreapta”, asociată cu măsuri de austeritate şi o viziune socială mai degrabă darvinistă. Până la urmă, efectul măsurilor de austeritate luate de Traian Băsescu este comparabil cu aducerea minerilor. [OK, este greu să compari violenţa fizică cu alte forme de violenţă.] Contribuie la asta şi faptul că au trecut douăzeci de ani de la căderea comunismului şi anumite aspecte negative par să se fi atenuat, iar, prin contrast cu realitatea de azi, anumite lucruri (percepute la un moment dat ca negative) să capete valenţe pozitive. Mă refer aici la „siguranţa zilei de mâine”, la faptul că „toată lumea avea serviciu”, că „îţi dădea statul casă” şi că, în general, „era mai multă ordine”. [Atenţie, vorbesc de percepţii, nu de opinia mea despre comunism.]Creşte o generaţie care nu mai cunoaşte comunismul direct, ci prin relatările adulţilor care sunt inevitabil alterate. Creşte o generaţie în care diferenţele „de clasă” sunt mult mai accentuate decât nivelarea în jos din timpul comunismului. Cred că, pentru prima dată după căderea comunismului, vom avea un electorat cu adevărat de stânga. Iar spaima de comunism, Rusia să fie înlocuite de spaima de „dreapta” şi „austeritate”.
Posted inPolitice
De urmărit
Posted by
3
3
Nu mi se pare ca ar fi vorba in mod esential de chestiuni ideologice la ultimele alegeri, pentru ca:
1. Orientarea ideologica a partidelor romanesti este destul de aproximativa (se poate demostra bob cu bob, comparand pozitiile ‘alor nostri’ cu standardul familiei politice din care nominal fac parte). Sa nu mai zic ca multe au baleiat deja o parte a spectrului politic: PD a fost socialist inainte de a fi popular, PC, UNPR, PPDD nici nu au vreo ideologie clara, PNL-ul actual a alunecat – cel putin in raportarea la factorul extern – pe pozitii cvasi-feseniste din anii 1990 s.a.m.d.
2. Nominal, USL este o alianta intre centru-stanga si centru-dreapta, nu e prea clar unde se plaseaza rezultanta; iar a prezenta PDL ca reprezentant al dreptei e un compliment usor deplasat.
3. Nu in ultimul rand, daca am merge pe dihotomia stanga-dreapta, ar trebui sa tragem concluzia ca 60% dintre romani sunt acum de stanga?
O alta lectura posibila este ca votul a fost in principal impotriva lui Basescu si acolitilor lui, impotriva unui regim cu tendinte autoritare si de putere personala, care in plus a condus politici cu impact social dezastruos fara sa aiba nici macar legitimitate politica.
Morala? Noua putere va plati acelasi pret daca se lasa luata de curentul autoritarismului (cum a si dat unele semne ingrijoratoare).
Am recitit textul şi tot nu găsesc unde este vorba de partide şi ideologiile lor. Este vorba de evoluţii în rândul electoratului.
Daca PNL a alunecat pe pozitii „cvasi-feseniste” ce mama dracului reprezinta aparenta, deja, apropiere dintre cele doua parti ale FSN? Fiti atenti la ceea ce se intampla in continuare – pentru rationalist Idealist!