Suna a dubla masura, dar nu e. Se cheama pragmatism, daca dorim ca justitia sa-si mentina bruma de independenta greu castigata. Va fi insa dificil de explicat de ce o regula considerata proasta acum opt ani a devenit buna astazi.
Spune „Vocea Patriotului Naţionale”
Acum câteva luni ne intoxicau cu principii, spumegând la adresa loviturii de stat. Acum vorbesc de pragmatism. Trăiască reevaluarea. Bănuiesc că nu mai e nevoie să explic contextul.
A zis nen-tu Ponta ca o sa-i pupe mana de multumire firmele daca reintroduce forfetarul. Eu unul inca nu am orgasm pe tema asta, e doar un motiv in plus sa caut sa emigrez fiscal cat de curand imi va permite bugetul. Sper ca pana la sfarsitul anului sa dau muie statului roman. Si apoi sa-mi dau drumul pe fata lui. 😀
Asta e cu dus şi întors. Pe de-o parte „forfetarul” a fost o măsură foarte criticată în modul în care l-a aplicat Boc şi care a dus la închiderea/suspendarea multor firme cu cifre de afaceri 0 sau foarte mică. Ţinând cont cât de criticat a fost guvernul Boc, te-ai fi aşteptat ca un om inteligent să evite aşa ceva.
Pe de altă parte, sistemul de impozitare cu 3% din cifra de afaceri (statutul de micro-întreprindere) e unul foarte apreciat deşi reprezintă tot un fel de „forfetar”, dar procentual.
În cazul meu, cât a fost „forfetarul”, am plătit mai puţin, fiindcă eu am cheltuieli mici.
Mai devreme un amic imi zicea sa-mi fac PFA. Am incercat sa ii explic ca la nivel basic el cu PFA platitor de TVA e impozitat la fel ca mine cu firma platitoare de TVA si impozit pe profit, procentual nefiind nici o diferenta intre cele doua forme de organizare. Asta strict la nivel de impozitare. Celelalte fineturi sunt putin cam inutile pentru unii: degeaba iti poti tine singur contabilitatea daca nu ai timp sau nu te pricepi, degeaba poti efectua by default niste lucrari pentru care firmele trebuie sa se autorizeze daca nu aia vrei tu sa faci etc. Discutia a ramas in coada de peste, omul confundand nivelul de impozitare de la care pornise discutia cu diversele artificii de optimizare fiscala (inclusiv evaziune) pe care le poate face la fel de bine si o firma.
Valeleu, mare masochism sa citesti texte de Tapalaba.
Curat murdar… si tipic pentru apologetii basismului.
In fond, o recunoastere a esecului faimoasei „reforme a statului” cu care s-au batut in piept cativa ani. Din punctul lor de vedere, reforma inseamna doar sa fie ai lor la putere. Regulile si institutiile nu conteaza. Dubla masura? Nu, pragmatism!!
Hai sictir, Tapalaga!