Dan Andronic este în căutare de clienţi.
Intrat la Jilava a continuat să se comporte ca un om normal, cu articole pe blog, cu povestirea unor întâmplări din penitenciar, cu felicitări adresate prietenilor cu ocazia zilelor de naştere şi onomastice, iar imaginea sa în scurtele apariţii la tribunal îmi aducea aminte de acel Adrian Năstase, pe care l-am cunoscut acum 15 ani. Citindu-i blogul îmi părea mult mai înţelept, dar nelipsindu-i acel spirit ironic care-l făcea simpatic şi nesuferit în acelaşi timp. Cu toate că ceea ce a trăit şi trăieşte Adrian Năstase şi familia lui nu poate fi definit ca o situaţie de normalitate, dar am încercat de fiecare dată să mi-l închipui aşa cum l-am văzut ultima oară.
De ce i-a refuzat judecătorul o eliberare mai rapidă? Judecarea cu prioritate a unei asemenea cereri este nu numai o necesitate dar şi un drept, întrucât vorbim de viaţa unui om. Pot înţelege o asemenea reacţie dacă vorbim de un proces de divorţ sau un proces comercial, dar aici este o aberaţie. De ce i se poate interzice lui Adrian Năstase să se întoarcă mai repede acasă, în biblioteca de care cred că-i este foarte dor, alături de soţia şi băieţii lui?
Nu-i aşa că aproape vă dau lacrimile?
Mi-e curul plin de lacrimi! N-a mișcat un deget, când EvZ îl linșa pe Năstase! Acum și-a adus aminte că-i datorează o parte sănătoasă din avere? Un sincer ”Sictir!” Mai politicos nu pot fi.