Pornind de la articolul anterior, bazat pe relatările unor nativi sau ale unor români care au vizitat recent cele două țări, am început să sap după cifre. În 2010, situația era ușor „favorabilă” Greciei, unde sărăcia nu atinsese încă 20% din populație ca în România, Spania și Bulgaria, Spania fiind la egalitate cu Bulgaria. Între timp, datele din 2013 arată că Spania a ajuns la 21,1 (cât avea România în 2010) de la 20,7%. Economia spaniolă continuă să scadă, în vreme ce în România scăderea s-a încheiat în 2010.
În funcție de modul în care este definită „sărăcia”, ponderea populației sărace sau amenințate de sărăcie diferă de la un studiu la altul, de aceea este mai dificil de agregat date din materiale diferite. Din punct de vedere practic, se poate argumenta că săracii din România și Bulgaria sunt mai săraci decât cei din Spania și Grecia, pragurile fiind diferite. Pe de altă parte însă, Spania are un nivel al șomajului de 26%, în vreme ce România și Bulgaria stau mult mai bine (deși în România datele statistice sunt distorsionate).
Spre deosebire de România (și, probabil, Bulgaria) unde măsurile de austeritate sunt acceptate fără (prea multă) crâcnire, în Spania apar discuții și voci critice care arată că în acest ritm, până în 2020 40% din populație va fi sub pragul sărăciei. Grecia și Spania au ajuns să se apropie de România și în ceea ce privește creditele neperformante (18% România, aproape 16% Grecia și aproape 12% Spania, nu am găsit date pentru Bulgaria). Nu este încă foarte clar dacă creșterile s-au oprit. Grecia și Bulgaria par resemnate după ce revoltele au consumat inutil disperarea populară.
Avansul sărăciei este o preocupare inclusiv pentru Uniunea Europeană, însă nu și pentru guvernele României. Dacă regimul Băsescu a rezolvat problema prin încurajarea migrației, guvernul Ponta nu dă semne că e interesat de problemă. În Spania a crescut foarte mult și indicele GINI, ajungând la 34 în 2011 (România 33,3, Grecia 33, Bulgaria 45,5) semn că dezechilibrele au crescut. Un alt indice care măsoară inegalitatea este dat de raportul dintre veniturile celor mai bogați 20% față de cei mai săraci 20%, și în Spania a crescut de la 5,5 în 2006 la 7,5 în 2011. Un raport al Credit Suisse estimează că numărul milionarilor spanioli va crește cu 110% până în 2017. De partea cealaltă, estimările arată că în 2013 se vor pierde cel puțin jumătate de milion de locuri de muncă.
Câte locuri de muncă se vor pierde în România? Nu se știe. La modul teoretic, mai puține și, poate chiar din contră, vor apărea ceva noi locuri de muncă. În Grecia, șomajul l-a depășit pe cel din Spania, ajungând la 27,2%. În 2012, economia a scăzut cu 6,4%, pentru anul acesta prognozele fiind în jur de 4,5% în minus și sunt șansele unei ajustări negative până la sfârșitul anului.
În momentul de față, nu există soluții și lucrurile par scăpate serios de sub control (mă rog, în România nu au fost niciodată controlate, oamenii trebuind să se descurce singuri).
Știți foarte bine cum se comentează în mass-media scăderea încrederii în Guvern, scăderea încrederii în Parlament, în cazul României: lipsă de legitimitate și așa mai departe. Ceea ce este corect până la un punct. Ne tot uităm la partea goală a paharului. Partea plină a paharului este că accentuarea neîncrederii în Parlament și în Guvern, ieșirea în stradă fără violență, sunt aspecte ale gândirii critice fără de care nu se poate face reformă. Este clar că toate aspectele pe care le discutăm noi și pe care le trăiesc în stradă oamenii, duc la o trezire a societății, necesară pentru ieșirea nu din metafora cu adormirea (pentru că nu asta e problema), ci la ieșirea din – revin la termenul care nu sună foarte clar, dar este bătut, uzat – lipsa de transparență. Corupția. Toate aceste atitudini, din ce în ce mai critice, din ce în ce mai active în spațiul public, duc spre o tendință pozitivă de presiune pe cei care au în mână organizarea instituțiilor. Expresia în sine “au în mână organizarea instituțiilor” este derutantă, pentru că de fapt este vorba de o cultură civică necesară. Care se face. Din acest punct de vedere, gândire critică, rațiune critică, cultură civică sunt factori care pun bazele pentru o tendință pozitivă.