Draga Mosule, stiu ca ar trebui sa-ti scriu cateva randuri in care sa-ti cer ceva. Eu vreau doar sa-ti multumesc pentru ca traiesc si sa-ti spun povestea mea. Era o zi ca oricare alta, abia implinisem doi anisori. Primisem o jucarie de la bunica, fiinta cea mai draga careia eu ii spun “mama”, dar nu mai aveam puterea sa ma bucur de ea: imi venea sa vomit, aveam fruntea fierbinte si tremuram din cand in cand. Nici sa mananc nu mai puteam. “Mama” m-a luat in brate, m-a imbracat cu hainele bune si m-a dus la spital la Ploiesti. Am stat o vreme acolo, am facut injectii, analize ca nenea doctorul sa descopere ce boala am. Era vineri si “mama” nu reusea sa afle de la tanti asistenta ce am: ba zicea ca am pietre la rinichi, ba o infectie. Luni, cand a venit nenea doctorul, i-a spus “mamei” ca am o boala cu nume complicat – “nefroblastom stang” si, cand aceasta l-a privit mirata, doctorul a adaugat, ca sa inteleaga -”cancer”.
De aici.
