Cred că în cazul lui Traian Băsescu mai potrivit ar fi însă termenul de „batista pe țambal”. Cazul Papici reprezintă ieșirea oficială din scenă a lui Traian Băsescu în calitate de om politic relevant. Eșecul Mișcării Populare mai putea fi estompat, însă eșecul „puciului” e mai greu de digerat. Și ce frumos începuseră toate… „Rup pactul”, Tăpălagă face spume, „acoperiții” fac clăbuci, Papici devine subit martiriul justiției independente, Ponta „criminalul” care subjugă justiția. Ce subiect suculent într-o perioadă de acalmie când presa quality de la noi digera încă ciorba de potroace a „nunții secolului” între Bianca Drăgușanu și băiatul acela de meteo care a fost gagicul lui Anda Adam și al cărui nume îmi scapă. Scenariul cunoscut de la suspendarea de anul trecut.
Patria e în pericol, președintele la post, gata să o salveze. Numai că, de data asta, „licuriciul” a spus „stop joc”. Le-a ajuns țeapa luată în 2012. Și pactul de coabitare a rămas nerupt, Papici s-a ales cu vreo două-trei interviuri de „martir”, nea Jack Cristoiu a putut să bată câmpii liniștit cu domnul Liviu Dragnea și tot demersul lipsit de logică s-a fâsâit. Noroc că a venit cutremurul și lumea a căpătat alt subiect interesant de discuție.
Pentru Traian Băsescu este în mod sigur un duș rece. Nu mai beneficiază de sprijinul necondiționat al occidentului, atuul său cel mai important. „Licuricii” l-au acceptat pe „plagiator” și, în mod sigur, la fel o vor face și cu Crin Antonescu atunci când acesta va ajunge la Cotroceni. Au mai rămas doi piloni ai puterii sale, Serviciile și Justiția, dar și aceștia sunt încetul cu încetul scăpați din mână.
Sigur, nu fac parte dintre cei care cred în teoria conspirațiile. „Serviciile” și „Justiția” nu sunt un tot unitar care să se subordoneze integral unuia sau altuia. După cum la fel de clar este că în cei 9 ani de mandat, Justiția și Serviciile s-au ocupat preponderent de inamicii președintelui, ocolind cu obstinație teme și persoane din apropierea sa. Asta nu înseamnă că acele dosare nu există și că ele nu vor apărea la momentul potrivit. În opinia mea, Serviciile și Justiția fac în momentul de ceva vreme un bun management al oportunităților. [Vorbesc, totuși, de cazurile reale de corupție, nu de făcături cum este „șantajul” lui Voiculescu sau „dosarul referendumului”, în care fabricarea este evidentă de la o poștă.]
Ținând cont de experiența și abilitățile dovedite în trecut este greu de înțeles atacul lui Traian Băsescu cu exact aceleași arme ca în 2012. Fractura de logică în acest caz – este întreruptă o delegare a unui procuror DUPĂ ce acesta trimisese dosarul la DNA, unde activează omul președintelui, Codruța Koveși – a dat ceva greutăți de susținere fanilor săi (mă rog, la Tăpălagă e ceva normal) dar era evident că va fi greu de acceptat de „licuricii”, până de curând binevoitori cu președintele.
Această repetare arată o slăbiciune politică a lui Traian Băsescu și trădează o anumită frustrare și iritare din cauza continuelor eșecuri. În trecut, spontaneitatea l-a ajutat mult să cucerească simpatia populară, acum îi joacă feste (cum a fost și în 2012 cu Arafat). Aceste greșeli neforțate și eșecurile politice îl exclud din jocul politic, chiar dacă ele nu sunt atât de semnificative pentru electorat. De-acum, e doar o chestie de timp până când „haita” îl va devora.
„nu de făcături cum este „șantajul” lui Voiculescu sau „dosarul referendumului”, în care fabricarea este evidentă de la o poștă”.
hmm, mie nu prea imi par facaturi.
santajul lui Voiculescu:
faptul ca firmele de presa santajeaza nu-i tocmai o noutate, si nici un secret. imi vine al dracului de greu sa cred ca tocmai hantenili s-au abtinut de la santaj, din toata presa romaneasca.
sigur, ramane intrebare „de ce nu-s beliti si ailalti”, dar nu cre ca ii putem acuza de feciorenie pe hantenisti.
referendumul:
iarasi, vorbim de „secrete” stiute de toata lumea. „au furat mai mult ca noi” iti suna cunoscut? asa ca s-ar putea ca procurorii sa aiba un dosar bunicel pe tema asta:
„a emis două adrese, la 12 şi 13 iulie 2012… li se solicita să ia măsuri incriminate de către Legea nr. 3/2000 (în fapt, promisiuni de foloase materiale în scopul de a determina alegătorii să voteze li se solicita să ia măsuri incriminate de către Legea nr. 3/2000 (în fapt, promisiuni de foloase materiale în scopul de a determina alegătorii să voteze)”
oferirea de foloase materiale ESTE ilegala.
„obţinerea de informaţii precise, în timpul procesului de votare (şi nu după orele 23:00 ale zilei de 29 iulie 2012, când votarea se închidea) despre modul cum s-a votat în secţiile de votare de pe tot cuprinsul ţării, respectiv câte voturi „Da” şi câte „Nu” au fost exprimate. ”
asta ca sa dau doar 2 citate care mi se par beton din referatul procurorilor.
iarasi, putem intreba de ce nu-s luati si PDL-istii la intrebari (al caror sistem de „monitorizare” a fost mai performant intotdeauna), dar nu prea se pot nega ilegalitatile uslasilor.
deci motivarea politica a dosarului in realitate nu consta in faptul ca respectivii au incalcat legea (fapt destul de clar din citatele pe care le-am dat), ci ca-s beliti numai ei, iar altii nu.
Cazul Voiculescu – La dosar sunt înregistrări făcute cu o lună înainte de denunțul RDS. Dacă nici asta nu spune a făcătură, nu știu ce altă definiție să-i dau.
Cât despre cazul Dragnea, avem interceptări dinaintea și din ziua referendumului. În baza a ce au fost ele făcute?
Hai să fim serioși.
@cristian
n-am timp (deh, muncile) sa studiez in detaliu dosarele si legislatia. eu vorbesc de „bunele practici” in ambele cazuri.
presa toata santajeaza (cu antenisti cu tot), iar partidele dau spaga electorala si au mecanisme raportare paralele cu cele oficiale.
si una si cealalta sunt ilegale.
asa ca procurorii au sanse extrem de mari sa fi prins chestii ilegale pe bune.
daca ar fi asa de simplu cu zici tu, nici un procuror n-ar da drumul dosarului, si nici un judecator nu l-ar baga in seama. ma rog, cel putin unii cu ceva scaun la cap.
Problema este că există o diferență între a-l prinde pe unul cu o chestie pe bune și a-i fabrica un dosar pe ideea „știu eu că el face nebunii”. Nu pot să bag mâna în foc că Voiculescu și Dragnea sunt nevinovați, inclusiv pentru ceea ce li se impută, dar în cazurile de față dosarele sunt clar fabricate.
În ceea ce privește alegerile și sistemele paralele de monitorizare ale partidelor, legea protejează secretul votului. Din punct de vedere practic, este imposibil ca un partid să cunoască în timp real scorul. Monitorizarea prezenței și sondarea nu sunt interzise. Deci, partea asta este oricum imposibil de dovedit. Partea cu „foloase necuvenite” este iar cu dus și întors, fiindcă, în cazul referendumului, presiunea lor era pentru realizarea cvorumului și se scot cu „încurajarea exprimării voinței populare”. Nu uita că nivelul fraudei dovedite este de 50.000 de voturi, ceea ce la o participare de șapte milioane e neglijabil, nici 1%. Nu că nu ar conta, dar comparat cu nivelul clamat de băsiști de două milioane de voturi fraudate e cale lungă…
inainte de a intra in subtilitati legale ideea e simpla: un singur vot dovedit influentat iti aduce un dosar penal. e clar ca nu se poate proba in totalitate doar ca e nevoie de citeva scapari. daca au pus miina pe citeva dintre ele, le e de ajuns.
in plus legea protejeaza si alegerea de a nu merge la vot. fortarea intru asa ceva e ilegala. iar, citeva cazuri (sau exemple de incitare/fortare a subordonatilor) sint de ajuns.
Cu respect de cititor spun ca din pacate esti orbit de ura pentru Basescu. Un efort demn de o cauza mai buna. O fi omul politic Basescu terminat dar Voiculescu si Dragnea tot canalii raman
Interesanta evaluare! Cu toate astea nu inteleg de ce il considerati pe Basescu scos din carti. Pentru moment are in continuare controlul asupra cel putin CSM, DNA si serviciilor.
Iar Occidentul nu l-a lasat din brate; ambasada SUA (nu neaparat Departamentul de Stat) a laudat performanta lui Papici ( doar intr-o Bananaland ca Romania se poate intampla asa ceva) iar Comisia Europeana a dat un avertisment ca in raportul MCV situatia va fi mentinuta.
Pe adversari ii umileste in continuare.
Principala lui problema este ca, asa cum se spunea cand faceam armata, „AMR-ul e in scadere fulgeratoare” si nu mai are o forta politica pentru vehicularea propriilor proiecte, atat acum cat si dupa decembrie 2014.
@Crisp, cu tot respectul, bați câmpii. Unde ai citit tu că eu am o părere bună despre Voiculescu și Dragnea?
@Radu
Mă bucur că ne… întâlnim. Îți citesc blogul de mult, păcat că nici tu nu ai timp să scrii mai des.
Revenind la chestiune – nu este foarte clar în momentul de față cât control mai are asupra DNA și Serviciilor. Singura certitudine este Curtea Constituțională. Occidentul nu a marșat la ideea noului puci și după lipsa de feedback a lăsat-o și el mai moale. Raportul MCV era gata înainte de eveniment, deci influența e zero. Nu-mi aduc aminte de un adversar umilit de Băsescu de multă vreme. Iar ideea de aseară de a-și prelungi mandatul cu încă două luni e… exact ce-i trebuia pentru creșterea simpatiei.
absolut neimportant daca peste persoana politica basescu se lasa sau nu cortina. mult, mult mai grav este ca dispare orice limitare a abuzurilor puterii.
Există una? [Desigur, în afara bătăliei între clanuri rivale, care va continua bine-mersi.]
In legatura cu „mecanisme raportare paralele cu cele oficiale”, pot sa iti spun opinia mea bazata pe prezenta in comisiile electorale.
In fiecare sectie de vot, membrii comisiei sunt numiti de catre partide, cu exceptia presedintelui care trebuie sa fie jurist si a vice-ului care nu trebuie sa fie membru al unui partid. La finalul numaratorii voturilor, se face un proces verbal care este semnat de catre toti membrii comisiei. Pe baza lui, se fac copii semnate care se trimit/raporteaza la sediile partidelor. Deci nimic ilegal.
Pentru ca nu trebuie sa valideze rezultatele la comisiile electorale, partidele pot avea pe baza acestor informatii o imagine de ansamblu in maxim doua ore de la inchiderea sectiilor de vot.
da. prin insasi faptul ca e adversar politic, basescu limiteaza macar cateva dintre abuzuri. cum e singurul adversar viabil, disparitia lui va duce la disparitia pluralismului. iar asta e rau indiferent de trasaturile actorilor implicati, ca si de opiniile si apartenentele noastre politice.
oricum, argumentele tale ca dosarele voiculescu si dragnea sunt facaturi nu-s argumente. ce spui tu, ca exista inregistrari dinaintea denunturilor sau a referendumului, nu arata decat ca personajele in cauza erau supuse unor filari anterioare. asta nu impiedica pe anchetatori sa beneficieze de ale odata demarata ancheta.
E absurd să spui că dispariția lui Băsescu înseamnă dispariția pluralismului. De altfel, te uiți la Băsescu și vezi că, după Vântu, Voiculescu, Patriciu și-a inventat un nou mogulaș… Adversari se inventează ușor. Cât crezi că va dura povestea de iubire între liberali și pesediști, că deja se mârâie unii pe alții?
Apoi, tu ignori ce se întâmplă în stradă, unde avem deja mai mult de o lună de manifestări aparent inofensive. Este prima dată când se întâmplă așa ceva și la anvergura asta. Eu sunt convins că va lăsa urme. Greu de estimat evoluția, dar fenomene similare s-au petrecut și în celelalte țări foste comuniste. La noi, ca de obicei, cel mai târziu.
disparitia lui basescu azi inseamna disparitia pluralismului. problema nu e de a inventa adversari (iar tu dai exemplu de adversarii lui basescu, care dispare in 14 luni, fara a fi construit ceva, dar usl-ul nu are adversari in afara de marele tiran, adversari care sa-i limiteze miscarile). iar ce spui tu despre iubirea dintre penelei (ca eu nu vad niciun liberal prin zona) si pesedei e ca si cum ai spune ca romania lui dej avea pluralism pentru ca mai era, o vreme, ca o contrapondere, si gruparea `moscovita`, ce se opunea gruparii nationaliste. oricum, chiar daca ai avea dreptate si peneleii ar zbura de la guvernare, asta nu inseamna nimic. asta pentru ca, in varianta realista, actualul penele e un partid ce nu are nicio treaba cu respectarea principiilor democratice (altfel spus, vocea `pluralista` nu va aduce nimic bun democratiei romanesti), iar in varianta idealista, in care pnl va fi o voce puternica a pluralismului si democratiei, aceasta va fi insignifianta in fata fortei psd si a aliatilor noi, pe care, si pe ei, ii doare fix in basca de democratie.
in rest, e bine ca esti optimist in legatura cu manifestatiile. eu nu-s (pentru ca participarea e deja pe trend descendent, nu au rezolvat nimic si deja nu mai sunt luate in seama), dar asta e din nou irelevant. chiar daca liderii ar coagula o miscare politica, sa fie o forta reala care sa se opuna unui partid ce domina teritoriul asa cum o face psd este practic imposibil intr-o unitate masurabila de timp. plus ca duminica trecuta, manifestantii (stiu, generalizez, dar nu am alta formula) au dovedit ca au mai multe randuri de ochelari de cal si o incremenire in proiect de toata frumusetea.
Tu te iluzionezi că Băsescu este diferit de ei, ceea ce nu este. Înaintea lui a fost Năstase, înaintea lui Năstase „tatăl lor”, Ion Iliescu. Partea bună este că după dispariția lui Băsescu, politica românească nu va mai avea un „mascul alfa” care să domine autoritar sistemul. Nici Ponta, care este la un pas de prăbușire, nici Antonescu nu au datele necesare și nici nu există în clasa politica actuală cineva care să ocupe locul. Abia asta înseamnă democratizare.
În ceea ce privește manifestațiile, optimismul meu nu este pe termen scurt. Supriza mea cea mai mare a fost că ele… au fost și că au durat atât de mult. Este vorba de crearea unui precedent și de modificarea unor percepții și comportamente civice. Nu este momentul apariției unor lideri. Ai văzut ce a pățit în trecut Nicușor Dan (care nu-mi este deloc simpatic și nici nu agreez ideile sale) sau acum cu Claudiu Crăciun, căruia i s-a și găsit un sereleu unde e acționar cu 25% și un angajat frustrat care îl bălăcrește pe bloguri… Sigur, comparat cu rahatul clasei politice asta nu e nici măcar vomă de bebeluș, dar cineva s-a preocupat să găsească ceva să pună pe ventilator. Absența liderilor este un semn de inteligență strategică.
incremenirea ta in proiectul `basescu` face ravagii in logica ta. nu mai e vorba de basescu. e vorba ca actuala putere nu are alternativa (ceea ce si iliescu, si nastase, si basescu au avut). mai mult ponta are atat de multa putere si atat de mare incredere in randul populatiei incat sa spui ca el nu e, in momentul de fata, `masculul alfa` al politicii romanesti e o mica orbire… si sa ma opresc doar la atat. oricum, ca de obicei, analizez si posibilitatea ca tu sa ai dreptate… si din nou e irelevant. chiar daca ponta ar fi un nimeni, psd ca entitate politica ramane masculul alfa in politica romaneasca, fara ca cineva sa i se poata opuna. ceea ce, din punct de vedere democratic e la fel de nefast.
cat despre manifestatii, tot optimismul tau nu neaga realitatea ca azi acestea nu sunt relevante in politica romaneasca.
ps. interesante problemele de la crasma hipsterilor. lui claudiu craciun ii trebuie insa mult mai mult ca sa promoveze in mocirla politicii romanesti 🙂
E unul din principiile lui Newton, unei forțe îi corespunde o forță egală, dar de semn contrar. Neexistând un mascul alfa, nu există nici opoziție la el. O opoziție trebuie să se definească în raport cu ceva. Nu te poți opune nimicului.
Ponta nu controlează nimic. Ela fost pus acolo de tata-socru ca soluție de compromis între baroni. Poziția lui e similară cu cea a lui Geoană. Cazul Dragnea a stârnit însă indignare în teritoriu, iar circul cu Papici nu ține prea mult. Bani nu sunt ca să-i „ajute”, cu dosarele nu-i poate ajuta… Nu este exclus ca Ponta să fie împins să candideze la prezidențiale și să și-o ia în mână ca Geoană. Încrederea în Ponta e relativă. Practic, în doi ani de zile nu a făcut nimic, eco nomia băltește în continuare, tot cu FMI, cu Roșia Montană și cu Chevron pe care le înjura când era în opoziție… I se strâng cam multe tinichele de coadă.
PSD nu mai este ce-a fost. Uită-te la PD, cum a picat de la 30% la 10-15%. La PSD eșalonul doi e Bănicioiu, Șova. Bătrânii au multe schelete în dulap și nu le prea vine să iasă la înaintare. La țară se cam termină electoratul tradițional, în urban apare o stângă mai soft și de o altă natură.
sincer, as vrea sa ai dreptate. cum insa legile fizicii nu sunt relevante in politica, sunt putine sanse…