10 tendințe economice de urmărit în 2014 (I)

Fiindcă la final de an sunt la modă astfel de articole, vă propun 10 tendințe ale căror evoluție va fi interesant de urmărit în 2014.

1 – Exporturile.

Luna septembrie 2013 a marcat un record al tuturor timpurilor, cu 4,25 miliarde de euro, adică mai mult decât exporta economia ceaușistă într-un an de zile. Am pus acest reper pentru a sublinia evoluția economiei românești în aproape 30 de ani. Mai au exporturile resurse de crește? Nu foarte mari. Investiții majore nu au fost, Dacia a ajuns la un maxim de producție și cel mai probabil eventualele creșteri în continuare ale brandului se vor regăsi în creșterile altor țări. Ford nu găsește rețeta succesului la Craiova, ei preferând o mașină sofisticată ca B-Max, pe o nișă mai degrabă îngustă. Pe de altă parte, însă, veștile dinspre economia europeană sunt îmbucurătoare și o eventuală creștere a economiilor din UE poate ajuta și economia românească.

2 – Exportul de capital.

Conform datelor BNR, băncile din România au repatriat în 2013 5 miliarde de euro, stingând din împrumuturile acordate de băncile-mamă. Cum procentul de credite intrate în default este mult mai mare decât media europeană, și nici din creditele existente nu s-au închis prea multe, este clar că aceștia sunt banii deponenților români, unele bănci fiind destul de agresive în atragerea de depozite. Acest fenomen duce la întârzierea relansării creditării și, la extremă, poate cauza probleme sistemului bancar românesc printr-o eventuală imposibilitate a returnării banilor deponenților.

Ca o paranteză, procentul mare de credite neperformante nu mi se pare îngrijorător. O bună parte dintre ele sunt pur și simplu fraude cu complicitatea băncilor, iar gradul de „acoperire” este mult mai ridicat decât în alte țări, România având un cost destul de mare al creditelor. Marje de 3-8% peste valoarea dobânzii de referință nu se întâlnesc în prea multe țări.

Exportul de capital nu este însă apanajul băncilor. În total, din economie au ieșit în ultimii doi ani peste 10 miliarde de euro, lucru care se reflectă în penuria de cash din piață. Alte miliarde stau nefolosite la bănci sau sunt irosite prin împrumuturile statului. Banii nu mai circulă prin economie și asta se vede în stagnarea generală. Aceste pierderi s-au observat prima dată în 2012, când cursul a sărit din palierul 4,2 în care stătuse în 2010 și 2011 în palierul 4,5-4-4 în care a oscilat în 2012 și 2013.

3 – Cursul valutar.

În 2013, cursul valutar s-a apreciat nesemnificativ față de 2012, fiind o diferență de 4 bani. Deprecierea masivă din 2008 este însă departe de a fi recuperată, în ciuda faptului că economia se apropie de PIB din acel an iar exporturile au crescut foarte mult. În teorie, o monedă slabă favorizează exporturile, teorie susținută de creșterea explozivă a acestora odată cu creșterea cursului, însă nu cred că se aplică foarte mult în România. Noi nu producem bunuri cu valoare adăugată mare, ci mai degrabă aici se asamblează componente din alte părți, deci exporturile sunt grevate de importuri, astfel că pentru exportatori cursul nu este un avantaj competitiv. Personal, mă aștept la o apreciere mai semnificativă a cursului în 2014, chiar dacă vremea în care prima cifră va fi 3 este încă departe. În condițiile în care fenomenul de la punctul doi se reduce, probabil că vom avea un curs apropiat de 2010-2011, înainte de amplificarea lui, și anume un curs de 4,2X.

4 – Fondurile europene.

Una din realizările foarte mari ale guvernului USL îl reprezintă dublarea absorbției fondurilor europene într-un an de zile. Anul acesta au intrat în țară nu mai puțin de 3 miliarde de euro, urcând absorbția de la 12% în 2012 la aproape 30%. Cele mai bune performanţe le-au avut Programul Operaţional Regional – POR (administrat de Ministerul Dezvoltării, care are o rată totală de absorbţie de 44%) şi Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative – PO DCA (cu o rată de absorbţie de 40%, administrat de Ministerul de Interne). Dacă POR finanţează proiecte de reabilitare de drumuri, de şcoli şi spitale ai căror beneficiari sunt, în general, primăriile şi consiliile judeţene, PO DCA finanţează proiecte menite să ajute la eficientizarea administraţiei publice.

Sigur, ministrul Teodorovici își asumase un obiectiv ambițios, de 50%, dar 30% nu reprezintă un eșec, ci un succes.

O situaţie specială o reprezintă cazul programului POSDRU (Programul Operaţional Dezvoltarea Resurselor Umane), care a avut la dispoziţie 4,25 miliarde de euro pentru programe de training sau reconversie profe­sională a angajaţilor sau a şomerilor. Rata de absorbţie de fonduri prin POSDRU a fost de aproape 27%, adică peste 938 de milioane de euro, însă din aceşti bani România va trebui să returneze o parte importantă, din cauza neregulilor. Corecţiile financiare aplicate de instituţiile europene pentru plăţile făcute deja  în proiectele POSDRU vor fi de 25% din sumele atrase, bani care vor fi suportaţi din bugetul de stat. În 2014, rămâne de văzut dacă se va păstra rata medie de creștere de 1,4%/lună.

5 – Exportul de personal.

Pe lângă exportul de capital, România face și export de personal. Deși fenomenul migraționist încetinește vizibil, el continuă devreme ce nu suntem în stare să utilizăm în mod eficient resursa umană. 2014 reprezintă anul liberalizării piețelor muncii în ultimele state ale Uniunii care mai păstrau restricții și este de văzut dacă asta va duce la apariția unui val nou de emigranți sau, mai degrabă, la relocarea unora deja plecați. În plan intern, am observat un val nou de persoane care se relochează în București, fenomen observabil pe de-o parte prin creșterea aglomerației în trafic pentru prima oară după 2008 (când însă fenomenul nu a fost generat de criza economică, ci de finalizarea studiilor de către 2 generații de studenți, una terminând pe ciclul normal, de 5 ani, cealaltă pe „ciclul Bologna” de 3 ani) dar și pe creșterea chiriilor în cartierele „dormitor” și pe vânzarea „ca pâinea caldă” a apartamentelor nou construite în cartierele de la margine de București și care se vând integral în câteva luni.