Continuare
6 – Piața energetică. Teoretic, în 2014 ar trebui să fie gata strategia energetică a României. Tot în 2014 ar trebui discutate redevențele statului pentru anumite resurse minerale. Între 2009-2013, în România s-a creat o bulă speculativă în energie, în baza unei politici incoerente și a unei scheme mult prea avantajoase de compensare pentru energia „verde”. La un moment dat, primiseră acord de preluare în sisteme proiecte cu o capacitate totală cât 10 reactoare nucleare de la Cernavodă. Cum un parc fotovoltaic are în medie sub 10 MW, iar unul eolian câteva zeci, vă dați seama cam câte proiecte erau planificate până la 7000 de MW. De frica unor revolte ca în Bulgaria, guvernul Ponta a redus schema de compensare așa încât este de văzut câte din aceste proiecte vor ajunge și să producă energie și ce impact va avea dezumflarea acestei bule asupra PIB. Sunt în continuare de urmărit prețurile la energie și gaze și calendarul de liberalizare.
7 – Bacalaureatul. În România, studiile superioare sunt încă importante, deși ele în mod evident nu ajută în carieră din motive care nu fac obiectul acestui material. Este interesant de văzut dacă trendul pozitiv din 2013 – care, indirect este confirmat și de evoluția la testele PISA, unde România a înregistrat un ușor progres – continuă.
8 – Alegerile. 2014 va fi un an „scurt”. Dacă europarlamentarele nu contează, prezidențialele din toamnă vor scurta anul cu câteva luni în care proiectele vor fi amânate „să vedem ce-o să iasă” cum se face de obicei. De asemenea, este posibil să avem o schimbare de premier în cazul în care Victor Ponta va fi candidatul USL în locul deja obositului Crin Antonescu. Pe de-o parte, este bine, fiindcă alegerile vor consuma din tensiunile acumulate în societate ca urmare a unei guvernări care a înșelat așteptările, în ciuda puterii imense, nereușind să schimbe ceva în bine în modul în care merge economia și nerealizând nimic din proiectele ample cu care venise – modificarea Constituției, regionalizarea, schimbarea modului în care se face politica.
9 – Agricultura. De câțiva ani, agricultura produce surprize pozitive. Fiecare an din 2010 încoace a fost „un an bun pentru agricultură”. Agricultura şi-a redus continuu ponderea în PIB, de la aproximativ 11% în 2003 la 6,6% în 2008 şi 5,3% în 2012. Pe de altă parte, investițiile și banii europeni au redus dependența de capriciile meteo, astfel încât creșterea nu se mai datorează lui… Dumnezeu, ci inginerilor. Nu ploaia aduce creștere, ci eficiența, utilajele performante, o politică (la nivel european) coerentă. Ocuparea forţei de muncă este în continuare excesivă în agricultură, 29% din populaţia ocupată a României, iar gândirea unor strategii coerente din punct de vedere economic şi social de migrare a forţei de muncă spre industrie este o prioritate. Din păcate, valoarea adăugată brută dată de agricultură/per angajat este mică faţă de alte economii din UE. Trebuie luat în considerare faptul că agricultura este practic nefiscalizată și datele privind producția sunt în mod evident distorsionate din rațiuni de evaziune, astfel că locul codaș în Europa la producție agricolă este unul înșelător. De altfel, cred că aceste creșteri constante ale agriculturii mai au ca explicație și albirea unor producții gri din diverse motive – fonduri europene, subvenții etc.
10. Mugur Isărescu. El și cu Mircea Sandu au mai rămas din conducătorii anilor ’90. Deocamdată, el are o poziție ambiguă cu privire la un nou mandat. Desigur, efectele unei eventuale schimbări nu au cum să se vadă în 2014, însă este important semnalul care va fi dat. Ținând cont că ținta de aderare la moneda comună europeană s-a mutat în intervalul 2020-2023, mult prea departe pentru Mugur Isărescu, logic ar fi un nou guvernator care să conducă BNR spre ea, în măsura în care va mai fi de actualitate.
Speranta sta in agricultura si exporturi de cereale, animale si Dacii. In rest, praful se va alege de ei: si de politicieni si de bacalaureati si de sportivi si in final si de noi. Din pacate.