Azi, via Vali, a început să se propage un articol melodramatic despre cum un supermarket omoară un oraș. Problema acelui articol este însă că imaginea idilică a orășelului înfloritor distrus de retailul modern este că… e complet falsă. Pentru cine s-a născut mai târziu, în 1990 economia românească era pusă pe butuci de comunism, fiind, la propriu, o grămadă de fier vechi având o mai mare valoare imobiliară decât industrială. Nu e ca și cum România ar fi fost o economie înfloritoare distrusă de rapacele corporații vestice.Din contră, hypermarketurile au avut un aer civilizator, eliminând de pe piață magazinele de cartier cu vânzătoare pe lângă care gardieni de la Auschwitz ar părea enterteineri de Disneyland. În spatele blocului unde am stat până de curând au existat un supermarket românesc, ale cărui vânzătoare aveau ca principală preocupare să patruleze vigilent printre rafturi să nu cumva să furi și o colecție de mici magazinașe care toate 8-9-10 câte erau vindeau același lucruri: băuturi la preț de restaurant, diverse produse alimentare ambalate cu un adaos de minim 50%. Între ele, o papetărie, un magazin de tip „fero-metal” și unul de instalații și tot felul de chestii din plastic. Acestea din urmă trăiesc în continuare bine-mersi. Celelalte și-au tot schimbat patronii, s-au închis/deschis de nenumărate ori (interesant este că rulau aceleași vânzătoare). După ce în locul supermarketului românesc a apărut un MegaImage patronașii au renunțat la luptă. I-a omorât Mega Image? Să fim serioși. Să cumperi cola cu 3 lei de la Metro/Cora și să o vinzi cu 6-7 lei nu este un business solid. Cât îi poți taxa pe fraieri?
Din păcate nu se înțelege că marile corporații nu concurează cu SC Gogu și Fiul SRL. Gogul și Fiul SRL își are locul său într-o economie. SC Marea Corporație SA joacă în Liga Campionilor, SC Gogu și Fiul SRL joacă în Campionatul Județean. Ceea ce este greșit la noi este că statul încurajează și ajută doar marile corporații, pentru care rescrie Codul Muncii, acordă facilități fiscale, le oferă active pe nimic. Când ești mic trebuie să înveți să te adaptezi la mediu, să fii creativ și să inovezi. Dacă ai o firmă de confecții nu are rost să te bați cu Zara, H&M sau C&A. Îți găsești o nișă profitabilă pentru tine și te ții de ea. Poți face echipamente de muncă (halate, uniforme), poți face costume ieftine, poți face rochii de seară.
Firmele nu mor din cauza concurenței (și nici din cauza taxelor, o altă scuză preferată de buticarii români). Mor din cauza unui management prost, a lipsei de inovație și de valoare adăugată.
Si eu ti-am dat articolul de dimineata. 🙂
Din pacate, nu l-ai inteles.
Sigur, dupa 24 de ani, e usor sa arunci totul in spatele managementului defectuos. Dar nu despre asta a fost vorba in toata aceasta perioada …
Sa nu uitam ca ne-am lasat pacaliti cu sucuri multicolore la dozator si haine la kg, cam cum au fost pacaliti indienii cu bile si margele in urma cu 500 de ani.
Nu rezuma totul la experienta ta de DT 😉
Nu îmi este foarte clar ce era de înțeles altceva din articol. Poate detaliezi. Da, am primit și de la tine, însă dacă nu era Vali nu cred că ajungea nici la tine 😉
În ceea ce privește mărgele, vezi articolul anterior.
Nu ai percutat în primul rând la diferențele între cele 2 moduri de a face afaceri: banii care IES din economie, lipsa de reacție a autorităților față de protecția consumatorului și, deseori, față de concurența neloială (în primul rând față de produsele românești, taxele de raft, etc.).
În altă ordine de idei – o mare diferență dintre prețuri provine din puterea de negociere la achiziție. Chiar și Mic.ro a încercat, dar tot din același motiv a eșuat: nu putea să facă față datorită unor înțelegeri neformalizate despre care puțini vorbesc pentru că sunt greu de demonstrat.
Că multe magazine de cartier s-au ”civilizat” după intrarea hyprmarket-urilor, e adevărat – dar asta arată că s-au descurcat la un minim management. Tu ce ai fi vrut să facă? Spune tu concret cum ai vinde altfel bulionul, uleiul sau mai știu eu ce 🙂
Și cu alte argumente pe care le invoci sunt de acord, dar ele sunt conexe subiectului în sine. Sunt orașe de oameni săraci unde înainte să intre hypermarket-urile erau prețuri cu mult mai mici față de București, iar acum sunt tot pe acolo…chiar pot spune că la produsele mai de calitate au prețuri mai mari decât în Capitală. Dacă vrei concret îți dau un exemplu pe care îl cunosc foarte bine: Drobeta Tr. Severin. 😉
Un hypermarket poate practica mult timp prețuri de dumping, un IMM moare în câteva luni…
Muți discuția într-o altă parte decât articolul original, dar să le luăm pe rând:
a. banii care ies din economie: o bună parte din bani intrați în buticuri ies din economie fiindcă nu mai sunt fiscalizați. Când și de câte ori ai primit bon fiscal de la buticul din colț și când și de câte ori ai primit de la hypermarket. Nu generalizez! Însă, proporțional, cred că ajungi la un break-even între cele două sume. Marii retaileri întorc mai mulți bani în economie prin taxe.
b. tocmai ce-am zis mai sus că marile corporații sunt ocrotite de stat în detrimentul micilor firme.
c. Concurența neloială este mai degrabă invers.
d. eu sunt convins că hypermarketurile ar apela mai mult la producători autohtoni dacă aceștia ar fi capabili să se organizeze și să livreze constant și la o calitate constantă. Un exemplu banal, la Auchan găsești mezeluri Harald, un producător micuț de la Suceava. Deci, se poate.
e. mic.ro a eșuat din motive de management, nu de putere de negociere.
2. Dacă aș avea un butic eu m-aș diferenția cât mai mult de hypermarket: produse proaspete, de la producători mici care nu intră în hyper/super market și în nici un caz nu aș aduce produse pe care le poți găsi la Mega Image la un preț mai mic.
3. Mi se pare ciudat ce spui. La Alexandria (care în mod sigur e mai săracă decât Severinul) lucrurile erau invers, mult mai scumpe decât la București. E-adevărat că acolo nu sunt decât Kaufland și Penny, ambii mergând pe prețuri mici și produse mai puține.
Nu mut deloc discuția. Omul spuns de 2-3 ori că ies bani din economie. Recitește, dacă nu mă crezi.
Evaziunea fiscală e de 2 feluri: legală sau ilegală. Dacă ai bani și avocați buni, e legală…:) Ține cont ce înseamnă procente din volumul imens pe care ei îl învârt, cât din profitul vânzării produsului ajunge la ei și cât la producător, etc. O să-ți povestesc live, aici nu e locul.
b. da, OK.
c. de ce?
d. asta a fost adevărat înainte de criză în contextul că se vindea orice. Absolut orice. Acum lucrurile nu mai sunt chiar așa. Sigur, mai sunt cazuri, dar problemele care le crează producătorilor sunt tipice de măgărie. Cum crezi că a intrat Carrefour în insolvență? Pentru că nu a plătit și preferă să învârte milioanele prin depozite purtătoare de dobânzi. Sau să dau exemplu din Teleorman? 🙂 Produsele Rommac erau puse fix ca să nu dai de ele (aveau niște cereale excelente). În final au preferat să producă sub marca aceluiasi Carrefour care îi ascundea pungile precum ascundeau mecanicii de la Ferrari cauciucurile lui Irvine :)))
e. Eu nu vreau să intru în polemică…chiar nu cunosc acest caz așa cum le știu pe altele de care vorbesc. Dar știu când a anunțat că vrea să facă prețuri mici prin faptul că va negocia cantități mari la nivel național. Pe de altă parte dacă vezi că nu merge și nu încerci altceva, ești ca și condamnat.
2. Ce spui tu acolo e pentru magazinele care oricum nu au avut probleme așa mari și oricum reprezintă maxim 10% din totalul magazinelor mici. Eu mă refer la majoritatea magazinelor care vând ulei, zahăr, muștar, bere, etc. Ăia sunt loviți rău. Mai ales de Lidl, nu de Mega Image!
3. Serios. Iar terasele moderne din centru au prețuri ca la noi. Cu toate acestea, șantierul naval și fabrica de vagoane au fost puse pe butuci de un ”specialist” PDL (probabil pus în acest scop acolo), din fabrica de îmbrăcăminte a rămas doar o secție. Practic, doar fabrica de apă grea de la Halânga mai merge, dar și aia gâfâie. Și micul trafic de frontieră (produsele de la Metro Serbia sunt și mai ieftine!). Știi care e ironia? Halânga e victima propriului succes: face cea mai pură apă din lume, care implicit se consumă mai greu și … consumatorii comandă rar! 🙂 Genială epocă trăim și ne mai mirăm că omenirea nu a mai scos nicio invenție revoluționară de multicel…
(Scuze de paranteza! 🙂 )
Ai dracu indienii ăştia de patroni evazionişti şi cum eşti tu singurul cowboy onest din oraş.. 😆 Îmi aminteşti de consiliera anti-evaziune a lui Poanta, aia care încuraja chiar ea mica evaziune.
Ce nu vor să înţeleagă specialiştii în consultanţă care până mai ieri ambalau conserve sau făceau orice altceva, numai expertiză economică nu, e că românii nu au o istorie antreprenorială. Marea majoritatea a populaţiei sunt prima sau a doua generaţie care trage apa la toaletă şi le curge apă caldă de la robinet din perete (ce vrăjitorie o mai fi şi asta?! 🙂 ). De unde să ştie cu ce se mănâncă un biznis solid?
Tu ştii că încă există oameni care cred că contractele vin aşa, din neant? Care cred că există ca pe vremea comuniştilor un organism de stat care distribuie comenzile către întreprinderi? A le explica ăstora ce înseamnă de fapt antreprenoriatul şi ce eforturi fac indienii ăştia care vor să mănânce şi mâine, nu să dea ţepe şi să mănânce doar azi, e ca şi cum le-ai explica copiilor de clase primare că pe vremea ta nu exista Facebook şi mâncai pe cartelă.
Pe banii mei îmi permit să fac greşeli, nu ca bugetarii tăi dragi care fac greşeli pe banii altora, niciodată pe ai lor. Pe banii mei pot să fac ce vreau cu firma mea, inclusiv să îi dau foc ca Nero. 🙂 Şi tot pe banii mei inovez. Pe banii mei fac R&D pentru produse noi şi tehnici de vânzări, nu pe scheme de ajutor de la stat sau pe şcolit la vreo casă de distracţie plătită din banii contribuabililor. E un efort financiar şi intelectual, dar sper ca în câţiva ani să merite această zbatere.
Ca nostimadă, nu ştiu dacă ți-am povestit: se întâlneşte frati-miu cu un amic, şi din vorbă în vorbă află că ăla are de mulți ani un SRL (şi încă e în piaţă). Frati-miu, care toată viaţa lui a fost angajat şi avea de a face numai cu pătrăţica lui, exclamă surprins: „ah, ai firmă? credeam că ai biznisul tău!”. Are şi el dreptate: câtă vreme statul suge tare de bani IMM-urile (evaziunea la nivelul ăsta fiind de fapt o formă de protecţie socială), statul e acţionar majoritar la tine în firmă, nu tu. Tu trebuie să produci bani, ca un sclav, pentru stăpân.
Asta cu cultura antreprenorială ai nimerit-o. Am spus și eu acum câteva articole că suntem proști, că bunicii noștri erau țărani analfabeți și majoritatea suntem abia a doua generație de pantofi din familie. Chiar dacă am învățat carte, sunt lucruri care nu se fac peste noapte… De altfel, o diferență se poate observa între cei care sunt a doua generație și cei care sunt prima generație. Eu mă uit la cel mic, care e deja a treia generație că are un comportament social superior.
Aia cu 80% din bani care se duc la stat e o prostie. La mine, care nu prea am cum să evazionez și nici nu mi-am pus salariul minim pe cartea de muncă, ci chiar unul peste cel mediu pe economie și abia se face o treime. În cazul tău, de exemplu, n-ar trebui să treacă de 20%.
Şi apropo de retail, că tot te miri tu mereu de ce se face Kaufland lângă Mega lângă Lidl lângă Auchan langa… 😀 Tendinţele sunt două, şi nu au de a face cu preţurile:
– la botul calului,
– mărci proprii.
Întâi pentru că oamenii sunt comozi şi s-au obişnuit cu un stil de viaţă care pentru ei e suficient. Numai pensionarii mai merg din Drumul Taberei până la Obor pentru un kil de cartofi, şi ăia pentru că se plictisesc în casă şi e biletul de troleibuz gratis. Restul cumpără de lângă casă, chiar şi de la Deli-uri („buticarii evazionişti”), preferă să găsească mare afişat preţul în orice ofertă, nu vor să gândească prea mult. Da, seamănă cu Idiocracy, dar asta e tendinţa de moment.
Toţi retailerii încearcă să îşi fidelizeze clienţii cu mărci proprii şi produse fabricate OEM. Scandia produce de 10 ani pentru Billa (şi nu doar preţul e de Clever, ci şi gustul). Mega are pufuleţii preferaţi ai soţiei (365 Gusturi Româneşti). Billa are un iaurt cu alune excelent. Lidl are multe produse care nu le găseşti la alţi comercianţi, în special food (dar şi non food, vezi marca proprie SilverCrest).
Să ştii că e o afacere să cumperi Cola cu 3 lei din Metro şi să o vinzi cu 7. Metro are discount de volum şi ia Cola mai ieftin decât o ia buticarul. Şi mai are şi marginea joasă pentru că trăieşte din taxe de raft şi de publicitate, nu din adaos comercial.
Este și normal ca fi-tu să se dezvolte așa. Taică-su nu e un ciuri-buri, mă-sa nu e o oarecare. Cu burta plină vezi viața mai roz, cu un îndrumător o poți lua în direcția bună de la vârste fragede, conjunctura favorabilă îi poate asigura o dezvoltare intelectuală/psihică/emoțională/etc superioară vouă. Să îți mai spun că beneficiază de mijloace și surse de informare și divertisment care nici nu existau pe vremea noastră?
Eu nu sunt de acord ca banii evazioniștilor nu se întorc în economie. Ba chiar cred ca sunt mai valaroși decât profitul de la Carrefour. Pentru ca banii (ăștia evazionați) rămân aici. Nu-i mai pune nimeni la saltea, își plătește mai mult la negru oamenii, cumpără alta mașină, mai deschide o secție, face o casă, etc. În România. Pe când profitul de la Carrefour nu se mai învârte pe aici.
Cam aşa e. Banii încasaţi fără bon de buticar nu dispar în vidul cosmic. Cu ei se cumpără bunuri pentru care se plătesc fel de fel de taxe la stat. Sau se plătesc la negru/gri/alb angajaţi care vor rula la rândul lor banii mai departe în economie. Pierderea statului e reprezentată de taxele directe pentru marfa vândută fără bon (dar şi aici e discutabil, pentru că se pot face tot felul de compensări) şi eventual taxele pe salariile angajaţilor la negru. Deci orice evaziune ai face, oricât de mare, banii reintră în circuit.
În cazul corporaţiilor, chiar dacă activitatea este 100% legitimă, mare parte din profit nu se întoarce în economie, ci este trimisă peste hotare companiei-mamă. Concluzia simplă este că buticarul evazionist (*) participă mai activ la cash-flow-ul României decât Carrefour de exemplu. Ba mai mult, face asta fără nici o schemă de ajutor din partea statului, fiind net discriminat faţă de firmele „prietenilor”.
(*) buticarul evazionist = totalitatea economiei „subterane”