Nu am văzut pe vreun comentator politic de la noi să sesizeze că a trecut ceva vreme de când nu a mai apărut pe piaţă nici un sondaj privind scorul partidelor, deşi în urmă cu ceva vreme erau cel puţin două-trei pe lună. O explicaţie ne-a oferit-o alegerile europarlamentare când sondajele „prietenoase” au creat nişte aşteptări prea mari şi au adus în final mai multe prejudicii decât beneficii.
Nu cred că cineva a luat în serios pretinsul sondaj intern PD cu Videanu câştigând primăria Capitalei din primul tur cu 54%. Aici s-a cam sărit calul, „Primarul-Bordură” având un umilitor 7%, ceva mai mult decât Blaga cu 4%. Ne aflăm în situaţia în care un candidat PSD poate câştiga pentru prima dată Capitala. Însă atât Ponta, cât şi Sorin Oprescu, sunt şuntaţi atât din interior, cât şi din exterior şi nu vor participa fi lăsaţi să participe. Nici candidatul PNL nu stă mai bine, având puţin peste 10% şi şanse slabe de a intra măcar în turul II. Cred că este „copt” terenul pentru un candidat independent, cu Prigoană în pole position.
În momentul de faţă, sondajele avantajează PNL, aflat în creştere şi ajuns la 17%, la numai 2 procente de PSD, în vreme ce PD staţionează la un dezamăgitor 32%. Nu ar fi exclus ca în câteva săptămâni să apară în sfârşit un sondaj (apropiat de PNL) cu noul scor al partidului sau eventual cu marcarea momentului în care PNL trece peste PSD.
Stagnarea PD-ului este foarte problematică pentru preşedinte, care nu mai are resurse de creştere şi nici nu mai poate să-şi ridice partidul dincolo de acest procent. Ultimele sale „băi de mulţime” au fost dezamăgitoare, la TV nu mai face audienţă, discursul său este repetitiv şi deja lehamitea faţă de „scandalurile” generate este suficient de mare pentru a fi o piedică însemnată în creşterea partidului. A trecut aproape neobservată o declaraţie-surpriză a lui Vasile Blaga care spunea că dacă Traian Băsescu nu mai ajută partidul, vor renunţă la el. În definitiv, este deja o tradiţie la democraţi, preşedintele însuşi dându-l la o parte fără nici un regret pe Petre Roman.
Între Vasile Blaga şi Băsescu au mai existat nişte „meciuri” interesante, cel mai spectaculos desfăşurându-se „la suspendare”, când timp de două săptămâni PD l-a lăsat pe Traian Băsescu pe mâna lui Stolojan, neimplicându-se deloc. Reamintesc şi meciul acestuia cu fina lui Stolojan, desfăşurat recent, refuzul candidaturii la Bucureşti…
PD însuşi are probleme cu asimilarea puciştilor liberali (practic, singurii fideli 100% lui Traian Băsescu), dezertările continuând, chiar dacă nu sunt foarte numeroase. S-au acumulat mulţi traseişti politici care pot pleca oricând din momentul în care va deveni clar că PD nu are şanse de guvernare. Deja o parte din liderii paridului se orientează spre preşedenţia consiliilor judeţene pentru a-şi consolida puterea locală, iar în condiţiile în care vom avea vot uninominal baronii locali vor avea un cuvânt greu de spus.
Pe măsură ce trece timpul, PD poate intra în criză. Scorul electoral nu creşte, discuţiile cu PSD sunt neserioase, Mircea Geoană jucând la două capete, alte şanse de a ajunge la guvernare nu sunt. Un scor mediocru (în raport cu aşteptările, altfel PD păstrând în continuare poziţia de cel mai puternic partid) şi la locale poate accentua criza. Cea mai puternică lovitură poate veni din pierderea Capitalei, fieful tradiţional PD de ani de zile, ceea ce poate însemna sfârşitul „moştenirii Băsescu”. Chiar dacă vor apela la Prigoană, cum se aude prin târg, şi acesta va câştiga, pentru PD va fi o pierdere importantă, acesta nefiind asociat în mod direct cu partidul.
În momentul de faţă PD este încă în dilemă şi nu s-a hotărât dacă este de preferat un scor mare şi opoziţia perpetuă sau un scor mic şi participarea la guvernare. Faptul că mulţi lideri se orientează spre posturi locale – în special cele de preşedinţi de consilii judeţene pare să indice mai degrabă alegerea opoziţiei, care îi garantează un scor mare în Parlament şi suficientă putere în plan local aşa că şi acesta este un scenariu de luat în seamă. Este vizibil că PD-ul este avantajat de opoziţie şi are o problemă cu asumarea reală a responsabilităţilor. Singura problemă o reprezintă „umbrela” reprezentată acum de preşedinţia deţinută de Traian Băsescu, care are toate şansele să fie pierdută anul viitor.
În zona partidelor minuscule este de semnalat rebrandingul PC. Dacă ar fi vorba de o firmă, ceea ce nici nu este foarte departe de adevăr, aş zice că patronul o cosmetizează ca să o vândă. La cumpărători ar fi doi pretendenţi: PSD, cu prima şansă judecând după strângerea legăturilor şi colaborarea strânsă din ultimele zile, dar şi PNL. PC-ul are ca scop obţinerea unui scor cât mai bun la locale (în 2004 a avut un scor onorabil) în vederea vinderii cât mai profitabile.
La acest set de alegeri este posibil să asistăm la o modificare de paradigmă – cu Traian Băsescu şi PD pe post de trendsetteri – şi anume mutarea interesului politicienilor de la nivel naţional la nivel local, adică acolo unde sunt de fapt banii. Acest trend nu ar putea să fie decât foarte benefic, deoarece el va permite ajungerea la vârf în administraţia centrală a unor profesionişti care să gestioneze corect politicile publice.
PNG şi PRM nu pot spera la prea multe, iar scorul mediocru la locale le va reduce şi mai mult potenţialul pentru alegerile parlamentare. UDMR face un balet foarte riscant în relaţia cu partenerii săi români. Mizez însă pe maturitatea maghiarilor care nu-şi vor lăsa reprezentanţii să iasă din Parlament. Probabil, între locale şi parlamentare, cele două formaţiuni vor ajunge la un modus vivendi care să le asigure forţa politică necesară accederii în Parlament.
PS Scorurile de mai sus se bazează pe datele din 2 sondaje. Cum am ajuns în posesia lor „neoficial”, nu pot da mai mult.
