Victor Ponta este cel mai mare adversar al candidatului PSD, Victor Ponta. Altul, nici nu are. El se „bate” doar cu „oricine în afară de Ponta” și, cel mai probabil, la fel ca mentorul său, Adrian Năstase, va pierde.
Așa cum am mai scris, principala problemă a premierului este că nu „livrează”. Nimic. Nici pentru „poporul PSD”, nici pentru restul. Ca premier, a avut șansa unei conjuncturi economice favorabile, care însă nu mai reușește să ascundă stagnarea și accentuarea sărăcirii unei pături din ce în ce mai largi. Economia crește, dar toată această creștere este „exportată” și nu se simte deloc în buzunarele oamenilor, ci în conturile firmelor multinaționale, care exploatează o forță de muncă prost plătită.
Puținele beneficii promovate de propaganda guvernamentală – reîntregirea salariilor bugetarilor, recalcularea pensiilor – sunt însoțite de creșteri de taxe. Marea idee a campaniei prezidențiale, reducerea CAS cu 5% pare din ce în ce mai mult un casus beli de campanie, care să alimenteze „lupta contra regimului Băsescu”: eu o propun, tu o respingi, apoi ne certăm între noi și eu devin eroul luptei contra regimului băsist.
Pe măsură ce ne apropiem de momentul alegerilor, candidatul „oricine în afară de Ponta” începe să crească. Cred că momentul de „rupere” a fost la turneul WTA de la București, când slugărnicia lui Cosac a făcut să auzim în direct primele huiduieli la adresa premierului, un semn că lumea a început să fie enervată de exagerările de imagine.
A urmat apoi momentul MTO, care l-a umplut de ridicol. A doua mare problemă a omului politic Victor Ponta este propensiunea sa de neoprit pentru minciună. Minte chiar și atunci când situația îl avantajează, minte atunci când trebuie să tacă. În cazul de față, lăsând la o parte că nu ar fi trebuit să meargă la Cotroceni, tăierea CAS fiind o decizie politică, putea foarte bine să se abțină să o prezinte ca pe o victorie personală împotriva lui Traian Băsescu.
Din punct de vedere politic, momentan costurile sunt greu de estimat. Taberele sunt suficient de radicalizate pentru a se disloca efective semnificative dintr-o parte într-alta. Însă, astfel de evenimente pot influența alegerea în turul doi a celor neînregimentați politic. Victor Ponta și-a atins de mult maximul politic, acum se află pe o pantă descendentă, singurul lucru pe care trebuie să-l facă este să oprească viteza scăderii, însă evenimente ca acesta nu sunt de natură să-l ajute.
În fine, abordarea „românul ortodox” vs. „străinul” este o mare greșeală de campanie. Ea funcționează la un nivel foarte jos al electoratului, care, oricum, vota cu el. Pentru ceilalți, „străinul”, în special „neamțul”, are conotații pozitive, încă din cele mai vechi timpuri. Alegând să se poziționeze în confruntarea Cuza vs. Carol în rolul lui Cuza, Ponta a greșit. Cuza a pierdut.
Nu pot sa cred cat de faina e poza pe care ai pus-o aici in articol. Este exact poza scolarului prost care asteapta sa i se dea totul. Toamna aceasta alegerile vor fi cel putin interesante. Vom avea, pentru prima data doua forte care se vor opune una alteia. Ca-n America. Singura asemanare insa. Pentru ca daca acolo functioneaza masina de vot, la noi o sa duduie masinaria de vot. Problema e ca stim ca Ponta nu e bun sa ne fie presedinte, dar pe masura ce trec zilele ne dam seama din ce in ce mai mult ca nici Neamtul nu e cel mai bun pentru functia asta. Si-atunci, ca in Caragiale, eu cu cine votez?