Un război complicat pentru PD

Până acum, pentru Primăria Bucureştiului nu există decât un singur candidat oficial, Ludovic Orban (mă refer la cele 3 partide care contează nu la Cozmin Guşă). PSD a declarat că va lua o decizie după ce va lua şi PD una. Acesta continuă să facă sondaje peste sondaje în condiţiile în care liderii săi se feresc de nominalizare cât pot.

Pentru PD, una din veştile proaste aduse de sondaje este că partidul contează în proporţie de doar 30%. Restul fiind atributul candidatului. Procentul este de reţinut fiindcă cel mai probabil va fi similar şi la alegerile uninominale, dar despre asta voi scrie un alt articol.

O altă situaţie neplăcută pentru PD este că porneşte din postura de favorit şi toată lumea se aşteaptă ca ei să câştige, un eventual eşec fiind catastrofal pentru partid în perspectiva alegerilor parlamentare. Acesta este probabil şi principalul motiv pentru care toţi liderii anunţaţi se feresc să intre în competiţie. Oricât de sigură ar părea o bătălie, există suficient loc şi pentru un „dar dacă…?”, ceea ce s-ar traduce prin sfârşitul carierei politice al respectivului, mai ales că ambii candidaţi potenţiali au posibilităţi reale de evoluţie, unul probabil spre o eventuală preşedenţie (Negoiţă), celălalt spre conducerea partidului în epoca post-Băsescu.

Pe de altă parte însă, ei sunt şi singurii candidaţi care au şanse să ajungă în turul 2, orice alt candidat având toate şansele de a fi depăşit de Ludovic Orban, candidatul cu şansa a doua sau a treia (dacă PSD vine cu Vanghelie, Orban poate ajunge în turul doi).

Ezitările continue ale democraţilor sugerează temere şi faptul că liderii partidului refuză constant să participe poate fi interpretat negativ de electorat: „dacă voi nu vreţi, nici noi nu vă votăm”. Aici nu se mai pune problema de campanii-surpriză sau de strategii electorale, discuţiile din interiorul partidului fiind deja de notorietate publică astfel încât ele nu pot fi mascate prea mult.

O a treia problemă pentru PD este că Vasile Blaga – candidatul cu cele mai mari şanse de a intra în cursă – nu este asociat în nici un fel cu Bucureştiul, impresia fiind de persoană trimisă aici fără voia sa pentru a îndeplini o sarcină de partid. De altfel, şi discursul lui Blaga începe invariabil cu „dacă partidul mi-o cere…”, ceea ce nu poate fi prea bine în campanie. Nici Ludovic Orban nu este bucureştean, dar compensează cu faptul că a fost vice-primar şi cunoaşte foarte bine problemele oraşului (nu că nu ar fi evidente).

În fine, a patra complicaţie apare la mobilizarea electorală, unde PD a demonstrat serioase lacune, după cum au arătat referendumul şi alegerile europarlamentare, organizaţia Bucureşti având una dintre cele mai scăzute participări la vot. Cum Vasile Blaga nu este genul de persoană care să electrizeze mulţimile, există un risc major din acest pnct de vedere.

Cert este că, în momentul de faţă, cu greu se poate pronostica rezultatul alegerilor pentru Bucureşti şi PD are şanse reale de a pierde primăria după 8 ani, fiindcă în turul doi va avea de înfruntat „restul lumii”.