Am fost peste weekend într-o ieșire mai degrabă neplanificată la Sighișoara. Nu mai fusesem acolo niciodată, dar m-am prins destul de repede că știu orașul din filmele istorice văzute în copilărie.
Orașul OK, serviciile rezonabile, nu foarte scumpe. Însă nu este pretabil la mai mult de o excursie de o jumătate de zi. În maxim 2 ore ai epuizat cetatea și muzeele de pe-acolo (încă nu-mi explic nesimțirea cu „taxa de fotografiat” pe care o găsești în toate muzeele noastre, de parcă ai putea face ceva cu pozele făcute cu telefonul ori „săpuniera” prin geamuri de sticlă), mai stai o oră-două la o terasă să bei o bere, să mănânci un mic și cu asta ai epuizat cam tot ce puteai face acolo. La 18:30 tarabagii din centru strânseseră tot, deși prin cetate mișunau încă grupuri de turiști. Cerșetorii (mult mai) agresivi (ca oriunde în altă parte) se țineau scai după tine.
Exceptând Bucureștiul, Sibiul și Brașovul (hai, poate și Iașiul să mai aibă ceva, pentru un anumit public, că nu știu dacă Junimea mai spune ceva prea multor români), în România nu ai cu ce ține un turist mai mult de jumătate de zi. Poate nu întâmplător stabilimentele turistice de la noi poartă denumirea de stațiuni. Pentru că acolo stai. Zaci. Dormi, bei și mănânci.
Însăși modul în care se promovează indică… nimicul. Mâncare „ca la mama acasă” – no shit, mama gătea execrabil, nu e chiar o idee bună să-mi aduceți aminte de mâncarea ei – de regulă, multă, plină de grăsimi cât să-ți dea o lună bila peste cap. De ce aș bate 400-500 de kilometri pe minunatele noastre șosele? Să stau într-o cămăruță mai mult sau mai puțin confortabilă și să mănânc și să beau? Măcar mănânc la mine mai bine ca la mama acasă.
Dar poate acesta ne este poporul, fiindcă dacă te pe uiți pe reviewuri, marea fericire la olincluzivul care fascinează românii este că „poți mânca și bea cât vrei”, iar calitatea unui hotel se măsoară în numărul de dăți în care sunt schimbate prosoapele la baie (se știe că avem un popor mare iubitor de igienă, iar consumul de săpun este cel mai ridicat în lume, oh, wait, poate că de asta trebuie schimbate mai des prosoapele…).
Man, sa-ti fie rusine ca n-ai dat un semn ca ajungi asa aproape de mine. Unde mai pui ca te puteam duce in locuri faine in care se pare ca n-ai ajuns, unele within city limits, altele prin imprejurimi. Nu-ti ajungeau 2 zile si ti-ai fi propus sa revii 🙂
Cat despre turismul romanului, e si el o oglinda a nivelului de cultura si civilizatie, ce-ai vrea? Pentru multi, cat de tare si de des ne-am „facut manga” e un indicator al calitatii, dar la fel e si pentru multi altii, mai cu pretentii imperiale.
In concluzie, marea majoritate a turistilor sunt tampiti pentru ca marea majoritate a oamenilor sunt tampiti … si nu invers 😛
Iar cu subiectul „ca la mama acasa”, ai fost tu mai ghinionist in copilarie, accepta situatia cu gratie boiereasca 😉
La un moment dat am vrut să te sun, dar mi-a fost jenă să te anunț așa din scurt, fiindcă abia miercuri ne-am decis și m-am gândit că poate ai deja făcute planurile pentru weekend.
Un telefon nu durea, zau! Nu-i bai, ramane pe data aviatoare ☺