Într-una din comediile „clasice” românești, dacă nu mă înșel foarte tare, este vorba de „Secretul lui Bachus”, un Dem Rădulescu foarte înțepat în rol de ceva controlor (cred că chiar echivalentul ANAF pe vremea lui Ceașcă) e întrebat la o chermeză a „infractorilor”, „ce părere aveți de serialul Dallas?”. „- E bun, arată descompunerea capitalistă.”
Serialul Dallas a devenit prima lecție de capitalism pentru români. O lecție pe care, pe de-o parte din lipsă de cultură, pe de altă parte sub influența ideologiei, au înțeles-o invers. În România, toată lumea s-a îndrăgostit de JR, astfel încât a devenit modelul capitalistului de succes autohton. Nu știu dacă își mai amintește cineva, dar unul dintre primii oameni de afaceri de la noi (îmbogățit, cum altfel, din vânzarea de televizoare) și-a construit o copie a ranch-ului SouthFork la Slobozia și l-a adus de câteva ori în România pe Larry Hagman.
Să ne gândim la câteva din locurile comune românești:
- Nu te poți îmbogăți din muncă cinstită.
- Cine e bogat, a furat, deci nu e nimic rău în a-i zgâria mașina, a-i fura telefonul sau a-i provoca ce naiba altă pagubă mai îți trece prin cap. E bogat, are de unde.
- Ca să faci bani faci orice.
- Nimeni nu poate respecta legea, deci nici eu nu o fac.
- Cine e cinstit/respectă legea e fraier.
- Una e să furi un ou, alta e să furi un bou.
- Hoțul neprins, e negustor cinstit.
- Haiducii iau de la bogați și dau la săraci. Deci, de vreme ce haiducii sunt buni, bogații sunt ceva rău.
Și aș putea să mai înșir o grămadă de astfel de gândiri care descriu un profil național puțin înclinat către respectarea regulilor, integritate și corectitudine. Nu e întâmplare că JR este în continuare modelul capitalistului, deși în serial era personajul negativ. Noi nu avem modele ca Henry Ford, Andrew Carnegy, J.P Morgan, PT Barnum, Levi Strauss (am dat doar exemple americane fiindcă majoritatea au auzit de ei). Nu am avut niciodată o cultură a muncii și aceasta nu a fost niciodată considerată o rețetă pentru succes.
Sigur, o parte din ele reprezintă frustrări, forme de auto-consolare – eu sunt sărac pentru că nu te poți îmbogăți prin muncă cinstită. Eu nu pot respecta regulile fiindcă sunt… complexe și nu le respectă nimeni. Da, am luat un top de hârtie de la birou, dar Vasilică de la Aprovizionare a furat 10. Da, am chiulit ieri, dar alaltăieri șefu a fost cu amanta la munte…
Atâta timp cât nu se poate produce prea curând o schimbare de mentalitate, iureșul ANAF din ultimele luni este inutil. Nefiind un model comportamental însușit, corectitudinea este o problemă de risk management. „Ce poate să-mi facă? Să mă închidă, mâine fac altă firmă.” Câți agenți ANAF sunt? Să zicem vreo 5000 în toată țară (deși probabil sunt mai puțini). Avem un milion de firme. Șansa de a fi controlat este de 0,5%.
Adrian Năstase a făcut pușcărie câteva luni. Nu a avut vreo jenă să plătească prejudiciul de vreun milion de euro. A rămas cu averea, este persoană de prim rang, dă lecții de morală și comportament. Păi nu se merită? Adrian Năstase mi se pare JR suprem. Și el a câștigat.
Atâta timp cât ANAF folosește numai biciul, nu va face nimic. Pentru că nu-i poți controla pe toți tot timpul. Mai e nevoie și de stimulente. Or, atâta timp cât Bobby e un fraier și JR e șmecher, ANAF muncește degeaba. E ca și cum ai sta într-o cameră cu fereastra deschisă și ai vrea să stârpești țânțarii. Omori unul-doi-zece-o sută. Dar pe fereastră intră alții. Mai întâi trebuie să pui plasă la fereastră.
Nu contest ideea articolului, dar exemplele date ar trebui selectate mai bine:
Levi Strauss: a facut bisnita. Si atat. A facut bani fentand taxele de import si mai apoi din ‘inventarea’ blugilor (dar inventie a altcuiva).
JP Morgan: pionier al finantelor corporatise, a facut primul ban serios in cel mai pur stil mioritic, cumparand arme vechi de la armata si revanzadu-le la armata la aproape 10x pretul. Nastase, Becali, sunt mici copii. A, era munca cinstita conform legilor americane de la 1900 toamna.
Carnegie si Ford sunt singurii din lista care merita exemplificati la capitolul ‘munca cinstita’ unde asta inseamna ca au vandut ceva creat de ei, cu efort 100% propriu. Sigur, dupa aceea s-au intamplat altele, dar macar inceputul e valid.
Poţi să mai adaugi pe westinghouse, cel care l-a susţinut şi a investit în Tesla, fără de care azi aveam mii de cabluri şi staţii de transformare din km în km, şi probabil cel mai scump curent din lume.
A fost pur capitalism, a investit în ideile cuiva, a riscat, a dat roade, şi azi e cine e.
Desigur, acelaşi JP Morgan prin GE l-a nenorocit în cel mai pur stil mioritic şi azi Westinghouse e pe nicăieri iar GE e colos.
Să încetăm odată cu mitul că noi suntem cei mai răi, şi restul put de corectitudine. Şi românii au învăţat şmecheriile astea de undeva, nu sunt chiar aşa de deştepţi în ale hoţiei şi corupţiei.
Marea diferenţă dintre ei şi noi este că la ei doar la nivel înalt se întâmplă lucruri de genul şi nu se aud niciodată, iar la noi de bine de rău, mai auzim la TV de câte-o combinaţie. Oamenii de rând sunt docili şi uşor de minţit, merg pe ideea că dacă guvernul zice că e albă, e albă şi gata.