Dorin Lazăr are un articol lung pe o temă pe care de mult voiam să scriu și eu. Raportarea la jocuri (și, într-un sens mai larg, al aplicațiilor mobile/internet/pc) devine o cheie fără de care lumea actuală, trendurile și evoluția nu mai pot fi înțelese.

Viața n-are CTRL-Z

Aplicațiile de computer, prima dată, apoi aplicațiile, în general, au introdus termenul de Undo. Se pare că, lumea s-a obișnuit atât de mult cu această funcție, încât, la un moment dat, începe să se rupă legătura dintre acțiune și consecințe, și pur și simplu oameni ajung să creadă că totul are un buton de undo. AI făcut o prostie? CTRL-Z și se rezolvă. Cu trotineta pe autostradăDN (că #româniavreaautostrăzi)? De ce nu? Decât că aici Undo nu funcționează. Și, legat de accidentele de circulație, părerea mea este că numărul din ce în ce mai mare are mai puțin legătură cu lipsa infrastructurii, cât mai ales cu ruperea legăturii între consecințe și acțiune. Filmat live pe Facebook? Sigur, de ce nu? Ochiometric, 3/4 dintre șoferii din București sunt cu ochii în telefon. Nu am la îndemână o statistică a accidentelor ușoare produse din cauza asta, că ele nu mai ajung la poliție, iar asiguratorii privați nu fac publice astfel de statistici. Dar privind ce este în trafic nu are cum ca ele să nu fi crescut.

În tinerețe, râdeam când citeam că în SUA nu mai țin minte cine dăduse în judecată McDonalds (sau alt lanț) pentru că era cafeaua prea fierbinte. Când eram copil învățasem pe pielea mea că apa fierbinte face buba și mă feresc și acum. Avem oameni pentru care însă este nevoie de un avertisment și, eventual, de un manual de instrucțiuni despre băut cafea. Și aici, deja trecem la punctul doi.

Idiotproof by design

În momentul de față, cei care creează interfețe au două cerințe de bază. Idiotproof și KISS (Keep It Simple Stupid, pentru cei care ajung din greșeală aici). Așa cum spune mema din poza articolului, oricât de mult ai încerca să faci o aplicație idioproof, vei descoperi că „se fabrică” idioți din ce în ce mai performanți. Culmea este că aici avem un cerc vicios.

Pe măsură ce lucrurile din jurul nostru devin din ce în ce mai simple, efortul intelectual scade, și creierul se atrofiază. Ca orice mușchi care nu este folosit, și creierul se atrofiază. Obișnuiți cu rezolvat orice din două clickuri, oameni nu mai înțeleg lucrurile complexe și, de la un moment dat încolo nu mai înțeleg nimic. Inclusiv în companii, sunt simplificate procesele, modificate sarcinile, astfel încât în momentul de față un cimpazeu poate îndeplini cu succes 85% din sarcini. Dar nu vreau să dau idei.

N-avem autostrăzi? Dragnea e de vină. A intrat un șofer de TIR pe contrasens? PSD este de vină. Oameni care fac mișto de electoratul pesedist că „pune botul” la „manipulările” A3, „pun botul” la rândul lor la manipulări la fel de simple. Așa se ajunge ca un Șora să fie simbol al libertății la noi, o adolescentă cu serioase probleme psihice simbol al luptei împotriva „încălzirii globale”… Nu, nu suntem unici, același lucru se întâmplă peste tot.

Viața e complexă. Lucrările de infrastructură au probleme specifice. Deși sunt direct afectat, pot înțelege de ce lucrările la metroul din Drumul Taberei au durat atât de mult. Nu e doar o simplă gaură prin pământ și puse niște șine pe-acolo. La fel și autostrăzile. Nu este deloc ca ceea ce a făcut un patron de cârciumi, torni ceva beton și cu două basculante și-un excavator, gata ai făcut autostrada. Râdem că Cuc a oprit circulația din cauza unei crăpături de 2 centimetri, deși avem deja experiența unui dezastru. Expertiza a fost înlocuită cu Google Search.

Nu râde nimeni că o bancă ca BRD are aplicații de MS-DOS, dar râde că ANAF mai are în FoxPro. Pur și simplu oamenii nu mai sunt capabili să înțeleagă complexitatea lucrurilor. Orice nu mai este click -> next creează probleme majore de înțelegere. De aceea, bubulii, Soroș, pesedeul sunt explicații simple, iar un powerpoint plin de erori elementare este culmea profesionalismului.

Pe vremuri era posibil ca un om să aibă înmagazinate în memorie toate cunoștințele omenirii de la vremea respectivă. Astăzi avem oameni care nu mai pot să citească instrucțiuni simple și au nevoie de pictograme. Secole, omenirea își imagina apocalipsa cu explozii catastrofale. Astăzi, apocalipsa înseamnă un server scos din priză. Pe zi ce trece suntem mai aproape de epoca de piatră. Noul zeu va fi cel care poate găti fără un Youtobe cu James Oliver.

Instant gratification

Jocurile și aplicațiile au indus ideea de rezolvare instant. Cauți ceva? Google îți aduce dintr-un click răspunsul. Ai rezolvat taskul, ai primit punctele și ai deblocat vreun achievement. Țac-pac, totul se rezolvă. A picat curentul/internetul? De ce nu se rezolvă acum. ACUM! Păi pentru că e un cablu, trebuie să vină niște oameni să se urce pe un stâlp/să sape o groapă etc. Apropo de asta, la un moment dat făcuse ocolul internetului o poză cu un muncitor care săpa și vreo 6 se uitau la el. Nimeni nu se gândea că poate în groapa aia e loc de o singură persoană și că ceilalți poate aveau alte roluri.

De ce nu se fac autostrăzi ACUM! Că ăla de la Suceava a făcut un metru într-o zi și era persoană privată. Nimeni nu pare să înțeleagă că anumite lucruri necesită timp, planificare, proiectare, aprobări… Nu este totul doar click -> next -> finish

Această durată prelungită dincolo de secunda următoare naște frustrări enorme în rândul anumitor persoane. Noi ăștia mai bătrâni am prins perioada când stăteai 5 ani la rând pentru o Dacie, când trebuia să stai la coadă ore, nu acum ca la megaimaj unde imediat se mai deschide o casă, când trebuia să aștepți Crăciunul să mănânci banane și portocale. Evident, era nașpa, aveam și noi frustrări. Dar am învățat niște lucruri. Lucruri pe care astăzi mulți nu mai par să le înțeleagă și este inutil să le explici pentru că pur și simplu nu pot înțelege.

Habar n-am, nu sunt neurolog, sau cum se numește ramura medicinei care se ocupă de creier, dar chiar am impresia că anumiți centri nervoși pur și simplu s-au deconectat și oamenii nu mai sunt capabili să facă anumite conexiuni.