„Răul cel mai mic”

Interviul lui Ciucu din Hotnews este cel mai bun exemplu de cum „răul cel mic” devine „răul cel mare”. Ciucu are CV-ul perfect. E tânăr, arată bine, nu are tinichele de coadă, e om de partid cuminte, a fost pe lângă cine trebuie (nu la modul ăla), e „din popor”, în sensul că nu e „băiatul lui tata”, nici nu cred că are cine știe ce alte chestii ascunse. Deci, teoretic, este varianta ideală de politician.

Doar că prima lui decizie ca primar a fost o mare prostie – pe care desigur s-au găsit destui decerebrați să o aplaude – anularea iluminatului festiv de Crăciun, fiindcă, desigur, „avem alte priorități”. Și Ceaușescu avea alte priorități.

Ce vedem din interviul ăsta?

Vedem în primul rând un om plin de sine de dă pe dinafară. Este tânărul Jedi, care după ce a luat lumină de la Oradea și Cluj, aceste centre Jedi de bună administrație (deși aparent în momentul de față Clujul este victima unei campanii de piar pe sens invers :D), vine acum să se lupte cu imperiul cel rău.

Omul se eroizează la greu:

O să-mi iau cel mai mare hate la început, dar sunt pregătit ca în mandatul ăsta să fac ceea ce trebuie nu să iau măsuri populiste.

Atunci trebuie să fiu mai nepopular și să fac rost de bani pentru investiții. Nu trebuie să beneficieze de acești bani doar unii care au fost angajați pe pile la stat, la Primărie.

Sunt dispus să fac toate lucrurile nepopulare, dar să fie ce trebuie. 

Eu analizez problema, nu știu ce voi face, dar trebuie să fac ceva.

Omul se sacrifică pentru sectorul lui, este tot timpul cu gândul la primărie:

Dar de cele mai multe ori vin cu city managerul fiindcă mai și vorbim, ținem ședința în mașină.

Dar nu este tot, el de mic era… precoce și preocupat de bunăstarea sectorului.

Eu când eram mic, stăteam tot în Drumul Taberei, mergeam pe acolo la piață, și nu înțelegeam de ce acolo este o mizerie de nedescris.

Suntem în plin film de propagandă comunistă, cu tânărul inginer care se gândește numai la rezolvarea problemelor. El trăiește pentru alții. Sau, mă rog, Jedi, tot cam aia e.

Interviul este plin de clișee corporatiste – eficientizare, grijă față de banii „poporului” (la corporatiști sunt ai acționarilor) – angajați prea mulți care trebuie dați afară. Măcar Clotilde zicea ceva de un audit :). El nu știe ce fac anumite direcții, dar știe sigur că acolo sunt prea mulți angajați.

Omul vine cu proiecte minunate, dar irealizabile din motive cunoscute de toată lumea care a citit sau a stat în zonă. De exemplu, nu se poate face parc pe locul actualelor sere, deoarece acolo este un teren în litigiu. Dacă era ușor, până acum era plin de blocuri 🙂 Lărgirea străzii Valea Largă la 4 benzi pe sens este imposibilă, fiindcă acolo spațiul nu a fost niciodată pentru mai mult. Nu ai cum să expropriezi ce se află acolo, costă enorm. Mult mai mult decât luminițele alea de Crăciun.

Oricine a avut o poziție de management știe că nu poți schimba instituțional o organizație dacă îți ostilizezi de la bun început membri acesteia. Or, el asta face de la bun început. Acuză la grămadă. Va sfârși pur și simplu sabotat din interior.

Fraza din poză arată însă și un om blocat în gândire. Evident că omul știe că există o centură în sectorul 6, evident că omul știe cam pe unde e Bragadiru. Dar nu mai poate să facă conexiunile logice. Pe el îl bagă Waze în București prin Preciziei, ăla e traseul. Nu mai există altceva. Nu contează că Waze îl bagă pe acolo doar pentru că pe centură se lucrează (chiar intens). Și asta este valabil și pentru celelalte aspecte. Nu se face administrație publică prin „eficientizare”. Administrația publică este un serviciu public. De exemplu, o firmă de transport local nu trebuie să facă neapărat profit. Profitul este mobilitatea locuitorilor, eliminarea mașinilor individuale de pe străzi și astfel reducerea poluării.

În administrație nu trebuie folosită gândirea corporatistă în termeni de „profit”, iar eficiența se exprimă în alți termeni decât profitabilitatea financiară.

Omul nu este interesat să facă treabă, ci să-și construiască statuie.