Fiindcă a trecut un an de pandemie, m-am gândit să trec în revistă măsurile absurde luate de autorități. Nu doar la noi, am mai zis, la noi doar „monkey sees, monkey does”.
- Declarația pe propria răspundere. De departe, cea mai stupidă măsură. Adică eu completez o foaie de hârtie în care spun că mă duc la cumpărături. Nu are nimeni cum să verifice ce fac eu. Asta este una din măsurile evidente cu rol de oportunitate de amendă. Efectiv nu există nici o justificare pentru acest consum inutil de hârtie și toner de imprimantă. Nu ajută la nimic, nu împiedică pe nimeni cu nimic, au mai făcut câțiva bănuți xeroxurile de cartier și milițienii au dat ceva amenzi care oricum au fost contestate în instanță, iar cei care nu le-au contestat nici nu le vor plăti vreodată. Asta-mi aduce aminte de o poveste a unui cunoscut, primar într-o comună amărâtă, unde trei sferturi din bugetul anual al comunei era acoperit în teorie de amenzile luate de o cetățeană a comunei care făcea prostituție la oraș și care nu mai fusese pe-acolo de când era copil.
- Închiderea circulației pe timp de noapte. În Occident există viață de noapte mai consistentă. Este un alt stil de viață, mai ales în zonele din sud, unde oamenii socializează mai ales noaptea. La noi, genul acesta de socializare este redus, și se putea acționa punctual. Pe de altă parte, tocmai pentru că nu prea face parte din stilul nostru de viață, măsura nici nu afectează excesiv, deci e complet inutilă.
- Termometrizarea. O grămadă de firme au trebuit să-și cumpere scanere de temperatură, termometre „pistol”. În afară de bancuri pe tema badigarzilor de la Kaufland, măsura nu face absolut nimic. Bani aruncați pe fereastră.
- Purtarea măștii în aer liber. Poate la început când nu se știa exact cum se transmite virusul să fi existat justificarea prevenției. Dar virusul nu se transmite în spațiile libere. Nu mergi pe stradă liniștit și, haț, sare virusul pe tine. Virusul se transmite prin contact direct și îndelungat cu persoana infectată. În spațiile închise poate avea o oarecare justificare, la fel și în spații aglomerate, dar la o plimbare normală, prin parc sau pe stradă e complet inutilă.
- Blocarea spitalelor. Încă o măsură care a provocat mai mult rău decât bine, statisticile arătând că avem două decese din alte cauze la fiecare deces de COVID. Oamenii nu se mai duc la spital de frică și asta are consecințe asupra bolilor cronice, în special cardiovasculare. Deocamdată nu este vreun studiu de la INSP cu detalierea cauzelor dar sunt medici care arată spre această frică indusă. Practic, nu mai există altă boală decât COVID. S-a redus interacțiunea și cu medicii de familie, în condițiile în care România sta oricum rău la partea de prevenție. În primele luni, internările se reduseseră la 20%. Consumul de medicamente în farmacii a scăzut cu 12%, iar consumul în spitale cu 20%.
- Ultimul set de măsuri. Programul diferențiat pe zile, pe rate de infectare este de o complexitate mult prea mare ca să aibă alt impact decât enervarea populației. E tot o formă de a mima acțiunea și de a crea oportunități de amendă.
