Despre educație

Un prieten scrie pe FB:

Una dintre marotele folosite pentru a impune schimbarea totală a învățământului este că sistemul actual e comunist.Sistemul actual nu mai e comunist. ”Reformele” repetate, care au debutat în a doua parte a anilor ’90, au făcut astfel încât sistemul actual nu mai seamănă chiar atât de mult cu sistemul comunist.

Dar trebuie spus un lucru: sistemul comunist era de fapt sistemul de învățământ interbelic plus propagandă comunistă și utopism ingineresc. În esență însă era sistemul interbelic construit de Spiru Haret, așa cum bine argumentează Mircea Platon în ”Deșcolarizarea României”.

Sistemul de învățământ interbelic e cel care i-a produs pe Cioran, Noica, Eliade etc. Sunt oameni care au avut, ca să spun așa, o bună expunere globală. Nu erau chiar niște băieți blocați între Brăila și Buzău. Vechiul sistem educa tinerii în spirit național. Spiru Haret a conceput sistemul în acest sens, dar avea totodată o deschidere către lumea mai largă. Era un învățământ pentru români, care trebuiau să fie suficient de educați, încât să știe pe ce lume se află.

Există o mare diferență între învățământul național deschis către lumea globală și învățământul pentru lumea globală. Primul formează oameni atașați unei patrii, cel din urmă asigură forță de muncă pentru piața globală. Marea nenorocire e că actualul învățământ ultra-reformat nu mai face față nici pe piața globală. Vechiul sistem, așa ”comunist” cum era, a făcut față, căci a produs medici, ingineri, IT-iști pentru piața globală. Noul învățământ riscă să nu mai producă, în viitor, decât căpșunari și sparanghelari. Vom avea un învățământ pentru lumea globală, dar în această lume vom fi ultimii.

Lăsând la o parte ideea că școala trebuie să producă pentru piață, despre care am mai scris, mie mi se pare că un fenomen similar de „deșcolarizare” se petrece și în Occident, dar fixați în bula noastră de „România țară de căcat” și #calanoilanimenea nu mai sesizăm. Cancel Culture, cei care cenzurează filmele clasice de desene animate pentru violență sau pentru „lipsa consimțământului” sunt produsul sistemului de educație Occidental, fix ăla la care noi ne uităm cu jind.

Ceea ce se întâmplă acolo mi se pare mai grav și mai periculos pentru civilizație. Școala românească nu mai produce „căpșunari” și „sparanghelari”, ăia tot produsul școlii „comuniste” sunt. Culesul de căpșuni și sparanghel sunt munci fizice, iar școlerii de azi sunt deja 50% obezi și cu ochelari și dacă ar da la sapă 20 de minute ar face atac de cord. Dar învățământul Occidental a produs propria sa distrugere.

Când „produci” oameni care distrug secole întregi de civilizație pe motiv că e „rasistă” sau cine știe ce altă incorectitudine politică lezează niște mimoze ai o problemă mult mai mare. Asistăm la noii anii ’50, când în SUA erau trimiși la închisoare oameni nevinovați, la fel ca în tot lagărul comunist. China a avut un delay de 10 ani, dar și acolo s-a produs epurarea politică.

Și vorbind de anii ’50, mi se pare absolut ironic cum se repetă istoria. Comunismul a investit enorm în educație și în accesibilitatea acesteia, producând până în anii ’80 acea elită care avea să-l măture. Occidentul a pregătit din anii ’90 încoace acea elită „corectă politic” care îl distruge pas cu pas.

Deci, nu cred că vom fi ultimii, în sensul ăla. Ci probabil ultimii care implementează „noua revoluție culturală”. Abia aștept interzicerea lui Creangă că personajul lui fură fructe de la vecini, distruge proprietăți și umblă gol prin sat. Deși, am impresia că asta va plăcea, nudurile au mare trecere în cultura de azi.