1001 nopți de război

Iată că am ajuns la 1000 de zile de război la granițele noastre. Optimismul meu inițial s-a dovedit nefondat, dar așa cum scriam în vară, taberele sunt acum în modul „de-aș mai duce-o pân’la toamnă”. În teorie, situația din Ucraina nu este neapărat îmbucurătoare. Rușii avansează în Dombas, însă cu pierderi enorme, chiar și dacă nu luăm în serios estimările de pierderi de 2000 de soldați pe zi, chiar și jumătate din cifra asta este enorm. Plus pierderile materiale.

Dar, cei câțiva kilometri cuceriți sunt cam singurele vești bune pentru Rusia. În plan intern, căile ferate sunt într-o situație critică, ceea ce este o mare problemă pentru o țară atât de întinsă (în condițiile în care și aviația civilă și comercială are aceleași probleme). La un moment dat apăruse o înregistrare cu un șef al CFR-ului lor care zicea că sistemul este la 4 zile de colaps. A trecut mai mult de-atunci, e drept, însă situația se înrăutățește De 10 zile nu mai ajunge nici un tren de marfă la Moscova și este de văzut dacă după 21 se va relua. O parte din vagoane sunt transportate pe tiruri. Scăderea totală anul acesta este de 20% în capacitatea transportată, iar rușii vor renunța la încă 100-200.000 de vagoane pentru a reduce capacitatea sub un milion de vagoane în funcțiune. O parte din această problemă a căilor ferate este dată de incursiunea în Kursk, care se pare că a permis ucrainenilor acces la sistemul de control al căilor ferate rusești.

Banca centrală a ridicat dobânda de referință la 21% făcând inclusiv conducătorii unor întreprinderi militare să se plângă că vor intra în faliment. Incidentele de plată au ajuns la 40% din tranzacții. Au fost reduse compensațiile pentru cei răniți – și-a așa Rusia eluda plata acestor compensații către familiile celor morți prin nedeclararea deceselor, mulți rămânând cu statul incert de „Dispărut în Misiune”. Plățile pentru atragerea de noi recruți au crescut ceea ce creează probleme pentru economie întrucât companiile nu pot ține pasul și rămân fără angajați. Deficitul de angajați este generalizat și estimările Băncii Centrale merg până la un procent de 25%.

Sigur, asta nu înseamnă că economia intră în colaps curând, însă nici speranțe nu sunt de îmbunătățire. Companiile preluate de stat/oligarhi de la firmele occidentale silite să părăsească piața nu o duc foarte bine, limitarea accesului la tehnologia occidentală duce la o mentenanță precară sau deloc. Coroborat cu lipsa personalului, impactul economic se resimte. De asemenea, sancțiunile fac ca Rusia să fie nevoită să înlocuiască produse și componente cheie de origine occidentală cu unele de o calitate mai slabă din China sau Turcia, pentru unele importurile ajungând chiar și în aceste condiții la un 60% din nivelurile de dinainte de invazie. Inclusiv muniția primită din Coreea de Nord are un grad foarte mare de defecte.

Sancțiunile duc și la dificultăți legate de schimburile comerciale, înregistrându-se un blocaj inclusiv în relația cu China, iar pe relația cu India Rusia are un exces de rupii cărora le găsește foarte greu un debușeu. Și resursele din vremea URSS au ajuns la fundul sacului. Din atacurile din ultima vreme reiese o îmbunătățire a capacității de producție a dronelor, numărul celor utilizate zilnic în Ucraina în ultimele luni fiind cel mai mare de la începutul războiului, însă este de văzut cât poate fi susținut acest ritm de producție. Faptul că uriașul Gazprom a intrat pe pierdere e o lovitură serioasă la bugetul de stat. În plus, ideile lui Trump nu sunt de bun augur pentru prețul petrolului, despre care am văzut opinii că urmează să scadă, impactând și mai mult bugetul Rusiei.

Pe de altă parte, însă, prelungirea conflictului continuă epuizarea resurselor, mai ales cele umane. Aducerea soldaților nord-coreeni nu reprezintă foarte mult ajutor, pentru că relatările arată că sunt și mai prost instruiți decât recruții ruși, mai există și bariera lingvistică. La ritmul de „consum” oricum nu ajută foarte mult pentru că nu se pot aduce în număr foarte mare, iar Putin nu mai are prea mult timp la dispoziție până va fi nevoit să declare o nouă mobilizare generală.

Este evident că efortul uriaș al Rusiei din ultimele luni a fost pentru o mai bună poziționare în vederea schimbării gărzii la Casa Albă, în speranța că Trump se va dovedi mai prietenos. Numai că această speranță pare să se fi spulberat după recentele activități. Să recapitulăm: 1) Echipa Trump anunță că a discutat cu Putin, anunț cumva confirmat și de Zelenski care a discutat și el cu Trump, ieșind ulterior cu un mesaj pozitiv. 2) Peskov neagă discuția, dar televiziunea rusă difuzează imagini cu soția lui Trump goală și făcând mișto de ea în prime time, mai degrabă semn că discuția nu a fost pe placul lui Putin. 3) Trump și Biden au o discuție la Casa Albă. 4) Biden se întâlnește cu Xi. 5) A doua zi după discuția cu Xi apare informația că administrația americană este de acord cu utilizarea armelor americane pe teritoriul Rusiei. Anunțul este urmat și de alte țări europene care restricționau utilizarea armelor livrate de ei pe teritoriul rusesc.

Nu este de așteptat ca aceste acorduri să aducă vreo schimbare decisivă. Armele respective sunt în cantități limitate, deci vor trebui drămuite. Rusia se aștepta la un moment dat la o astfel de măsură și a mutat echipamentele sensibile mai în spate. Se pot însă lovi ținte logistice, fabrici astfel încât să se diminueze capacitatea de producție. De la începutul războiului, Ucraina a redus capacitățile de rafinare cu între 15-20%, de exemplu, aici datele fiind mai ușor de cuantificat. Însă problema reală pentru Ucraina este apărarea anti-aeriană pentru a face față atacurilor cu drone.

Este însă important ca semnal politic, că europenii și SUA sunt cumva „all-in”. Putin pierde, probabil pe termen lung, un aliat important, Iranul, care acum are probleme ca urmare a distrugerii Hamas și Hezbolah. Din punctul acesta de vedere, Putin a cam închis orice posibilitate de negociere cu Uniunea Europeană și devine prizonierul Chinei. Ce este clar, este că sprijinul occidental pentru Ucraina continuă (iar cel intern nu scade foarte rapid, în continuare marea majoritate a ucrainenilor susținând continuarea luptei), iar războiul de uzură nu mai este în momentul de față în avantajul Rusiei.