Dell 1525 şi eMag

Înainte de a reveni la oile noastre, fiindcă pe perioada absenţei de pe blog s-au petrecut câteva lucruri interesante prin politichia dâmboviţeană, să încheiem saga Dell-Emag.

Mai întâi aş vrea să spun că nu am experienţe cu alte magazine online, online decât PCGarage (unde am un istoric mai voluminos) şi eMag, locul de unde am cmpărat prima dată online. Au mai fost cumpărături ocazionale de la Cel, StilXXI şi ITPromo. Nu am apelat la altceva fie din comoditate (incompetenţa cunoscută este de preferat unei competenţe incerte), fie pentru că nu găseam în altă parte produsele pe care le voiam.

Revenind la eMag, nu a fost overall o experienţă cu totul neplăcută. Bănuiesc că e o pură întâmplare ca la o comandă să dai peste doi angajaţi incompetenţi. Din fericire, când am trecut peste ei, lucrurile au mers OK şi totul s-a finalizat cu bine. eMag, ca multe companii româneşti, plăteşte tribut unei creşteri ceva mai mari decât poate managementul să gestioneze. Ţinând cont de specificul businessului, presiunea pe costuri este foarte mare, marjele operaţionale fiind foarte mici. Sunt totuşi câteva controale suplimentare care ar fi absolut necesare şi uşor de implementat, fiind inadmisibilă absenţa unui feedback la o comandă timp de 3 (trei) zile lucrătoare. Cât dura să se trimită un email „am vorbit cu producătorul, dar încă nu avem un termen cert de livrare, revenim în 2 zile cu noi informaţii”, de exemplu. De asemenea, este inadmisibilă necunoaşterea crasă a produselor. OK, emag are probabil peste o mie de produse listate şi e chiar absurd să ceri unui consultant să le cunoască pe toate. Dar de aici până la a recomanda pentru înlocuirea unui produs care nu mai e disponibil cu un produs dintr-o altă gamă… Este vorba de un HDD extern USB care nu mai era disponibil la producător, în schimb propunându-mi-se un HDD intern SATA2. Ce, nu e tot hard disk? Nu avea tot 1 TB? Nu era acelaşi producător? Ba aveau chiar şi preţuri apropiate?

O chestie similară s-a petrecut şi licenţa de office unde s-a întâmplat să dau peste un angajat care nu ştia despre ce este vorba – asta nu ar fi fost o problemă, fiindcă s-a dus „în spate” şi a întrebat – dar nici nu a înţeles ce voiam de la el, (mi-am dat eu seama). În momentul în care am ajuns la altcineva care ştia despre ce este vorba, totul s-a rezolvat în 3 minute, (da trei minute). Dar a trebuit să pierd o zi întreagă pentru asta.

Acum laptopul:

+

• Are un ecran neaşteptat de bun (deşi este lucios), iar rezoluţia de 1600×900 oferă un desktop mai mult decât generos;
• Autonomia – deşi este bateria de 6 celule, ţine un pic peste 3 ore, cu BlueTooth şi Wireless activate;
• Performanţele sunt OK, Vista nici nu se simte la 3 GB de RAM, iar procesorul de 2,4 zbârnâie;
• Deşi capacul este lucios, nu reţine amprentele cum mă temeam, overall lookul fiind excelent (varianta commotion);
• Este ceva mai uşor decât FS;
• Tastatura este mai bună decât la Fujitsu;
• M-am obişnuit foarte rapid cu Vista şi – cu excepţia resurselor pe care le mănâncă – nu înţeleg de ce este chiar atât de criticat. M-aş fi aşteptat la o diferenţă ca cea între 98 şi XP, însă e departe de aa ceva. Sunt multe lucruri care uşurează munca, prin comparaţie cu vechiul SO.

–

• Ventilatorul este destul de zgomotos şi intră în funcţiune destul de des. Este posibil să fie o chestie de setări fiindcă laptopul nu se încălzeşte foarte tare. Despre asta ştiam, însă, fiind amintită în mai toate reviewurile;
• Nu are „încuietoare” la ecran, ceea ce îmi dă un uşor aer de nesiguranţă, lăsând impresia că se poate deschide accidental. De altfel ecranul glisează foarte uşor comparativ cu FS. Probabil că o să mă obişnuiesc;
• Vista este foarte acaparator, ajungând la cca 20GB; deja, fără să instalez prea multe programe (doar Office şi ceva mărunţişuri) am ajuns la 30 GB consumaţi – fără documentele mele; când mă gândesc că primul calculator avea HDD de 80 MB (mega biţi!) şi Windows 3,1 ocupa vreo 5 MB…