Majoritatea celor care au comentat colaborarea PD cu PRM s-au oprit la aspectul emoţional al înţelegerii, nefiind interesaţi dincolo de emoţia feciorelnică. Din punct de vedere politic însă, manevra PD nu este una rea, iar ea nu este în nici un caz adresată salvării lui Vadim Tudor, ci a recuperării restului de electorat peremist.
Nu este un secret că PD este principalul beneficiar al scăderii PRM, majoritatea votanţilor acestuia îndreptându-se către Traian Băsescu şi partidul său, care şi-a constituit astfel o bază solidă în special în Ardeal. De asemenea, PD vizează şi electoratul lui Gigi Becali – de aici şi asocierea la Consiliul General al PMB. Bine capacitat, acest electorat poate aduce un spor de chiar 10% (deşi ambele sunt acum cotate în sondaje sub pragul electoral).
Nu cred că democraţii sunt interesaţi să aducă în Parlament cele două partide, ci doar să le preia electoratele. Este practic singura şansă a democraţilor de a depăşi limita de 28% în care par să se fi cantonat la ultimele alegeri. Rămâne însă de văzut dacă pierderile vor fi mai mici decât câştigurile, mai ales că electoratul PNG nu este unul caracterizat prin acţine politică – cu excepţia cazurilor în care este motivat financiar consistent, cum a fost la Ştefăneşti, de exemplu.
De asemenea, este un semnal adresat primarilor şi parlamentarilor PRM că există şi o altă variantă decât PC, aşa că este de aşteptat în viitorul apropiat la o schimbare de direcţie a migraţiilor, mai ales că PD oferă garanţi mai serioase decât PC. Democraţii stau destul de prost în teritoriu din punct de vedere al candidaţilor şi există toate şansele ca scorul real să fie mult mai mic – deşi dispun de o organizaţie teritorială bună. S-a văzut la alegerile locale că şi candidatul are un rol important, electoratul nemaifiind dispus să pună ştampila pe cineva doar pentru că aparţine unui partid.
De aceea, nici nu cred în veridicitatea scenariului rocadei Băsescu/Stolojan. Se ştie că Traian Băsescu este, dincolo de curajul de faţadă, un politician precaut, care nu acţionează decât atunci când este 100% sigur de rezultat. De aceea, este imposibil ca el să demisioneze şi să se pună la dispoziţia lui Nicolae Văcăroiu. Mai degrabă scenariul va fi pregătit pentru după alegeri, dar numai dacă democraţii îşi vor adjudeca preşedenţia Senatului.
Bine zis… majoritatea comentatorilor de la noi nu inteles elementul pragmatic al unei intelegeri politice. Din pacate valoarea intelegerii dintre ei e limitata, avand in vedere ca Parlamentul expire in cateva luni.
Cristi,
nu prea sunt de acord cu ideea ta. Partidul lui Vadim este oricum in hemoragie de electorat. Iar in campanie PD-L ar fi luat oricum relativ usor voturi de la PRMisti. Mai ales ca in competitia directa cu PSD pe voturile peremistilor castiga detasat PD-L. Nu vad de ce ar fi trebuit sa se expuna atat de mult, in conditiile in care tema 322 s-a dovedit ca inca mergea [vezi Nastase]. Au distrus o tema de atac – probabil cei de la PSD rad de se prapadesc pe chestia asta.
Am uitat ceva: incercarea lor acum de a drege busuiocul, spunand ca a fost in interesul partidului sa faca schimbul, iarasi nu merge, pentru ca accentueaza tocmai ideea de troc. Cu alte cuvinte amor nu din dragoste, ci din interes. Iar PD-L nu a reusit sa arate de ce e mai bine cu 4 locuri in conducerea Camerei. Daca au ce arata…
Nu sunt chiar atât de convins că ar fi luat voturile PRM şi PNG fără o mai vizibilă asumare a colaborării. La locale electoratul acestora mai degrabă s-a abţinut (oricum ai lui Gigi nu prea vin la vot).
ce s-a intamplat cu mesajul meu?
mi-a disparut mesajul…fir-ar sa fie…si scrisesem o teza de doctorat…:)
zona crepusculară 🙁
Din păcate nu eşti singurul. Şi habar nu am ce se întâmplă.
spuneam ca sunt de acord cu tine ca electoratul lui Becali [daca chiar are un electorat = exista cetateni cu drept de vot care chiar au intentie de vot, nu gura casca gen muncitorii din reclamele cu Dorel] nu prea se vede la urne, insa cauzele trebuie cautate in modul in care e perceput PNG-ul. Cu alte cuvinte, eu cred ca PNG sufera de „sindromul stejarului” – la umbra lui Becali nu poate creste nimic.
La PRM lucrurile nu stau chiar asa. Are oameni in administratia locala, este cunoscut ca grup parlamentar [are oameni cu notorietate] si -foarte important – este perceput ca partid.
Acum ar mai fi de discutat cat din electoratul [zestrea] PRM este de stanga si cat de dreapta. Care s-ar tria in mod natural.
Pe de altă parte, aşa cum evoluează lucrurile, se poate să fie de fapt o manevră pentru înlocuirea lui Boc din fruntea PD pentru a-i face loc lui „dragă Stolo”…
My 2 cents. O colaborare cu un partid ca si PRM in vederea atragerii electoratului sau e o miscare fundamental proasta. On balance pe termen lung PD-ul va pierde mai mult decat va castiga din asta. Cea mai eficienta strategie pentru a acapara electoratul PRM este atragerea lui prin aproprierea discursului PRM-ului de catre PD cu suficienta nuanta pentru a nu indeparta propriul electorat dar in acelasi timp delegitimand PRM-ul. Iar Traian Basescu stie asta foarte bine. Strategia lui Nicolas Sarkozy fata de electoratul lui Jean-Marie Le Pen in alegerile de anul trecut din Franta mi se pare textbook pentru cazul de fata. Yet again, pastrand masura comparatiilor, vorbim despre alegeri parlamentare uninominale in Romania fata de alegeri prezidentiale in Franta, dar ca strategie cred ca situatiile sunt comparabile. Si gasesc de 100 de ori preferabil – desi personal repugnant – un PD care marseaza politic pe un discurs care sa acapareze votantii PRM decat unul care sa ii legitimeze pe liderii sai.
Dan, welcome back, mă bucur că mai eşti prin preajmă.
Overall, cred că democraţii au gândit pe termen scurt: câteva voturi de la PRM, o comisie suficient cât să facă opoziţie „puternică” la adresa PNL. Nu au considerat că vor întâmpina o asemenea opoziţie. Şi adevărul este că ceea ce surprinde în toată tărăşenia asta este mai degrabă jihadul mediatic chiar disproporţionat faţă de miza reală.
Nice to be back:)
Cred ca reactia presei mainstream fata de cam tot ce se intampla in politica romaneasca este intotdeauna surexcitata si disproportionata. De aceea cred ca am lasat-o si eu mai moale cu cititul cotidienelor. Pe de alta parte asta e si un semn clar al unei prese libere, biased sau nu, reprezentand interese sau doar afisand reactii emotionale exagerate, pana la urma important e ca fiecare sa poate scrie orice. Ceea ce conteaza pe termen lung este ca in mainstream sa ajunga si ziare in care sa vezi oameni responsabili si pertinenti, nu neaparat impartiali. Zgomotul is there to stay si cred ca mai are o gramada de zile stralucitoare inainte.