Sunt de notat câteva elemente interesante înainte de startul oficial al campaniei electorale:
- PNL şi PSD colaborează foarte bine din punct de vedere strategic, ignorând complet PD-ul, inducând impresia unui joc în doi. Democraţi par nişte chibiţi de pe margine care se răţoie când la unii, când la ceilalţi, fără însă a fi băgat în seamă.
- Criza economică îi afectează în primul rând pe democraţi, care se văd din nou inadecvaţi, părând din alt film. Ei pregătiseră tot discursul clasic „322”, „corupţia”, „mogulii”, „oligarhia” teme care acum nu prea mai au relevanţă. În Parlament s-au făcut şi ei părtaşi la „Marea Iresponsabilitate Electorală”, deci orice discurs pe tema responsabilităţii e ridicol.PSD vine cu „moartea capitalismului de dreapta” şi alte teme economice de stânga, PNL, ca guvern în funcţiune are pârghiile necesare şi are ca propuneri continuare şi îmbunătăţirea politicilor curente. PD nu poate concura cu PSD şi are eforturi în a se constitui ca alternativă veritabilă la PNL, nereuşind să vină cu contraoferte solide la domeniile deficitare: educaţie, infrastructură (domeniul lor de predilecţie, dar şi de maximă vulnerabilitate).
- O altă problemă a PD o va reprezenta pragmatismul electoral. Cum este evident pentru din ce în ce mai multă lume că nu va exista un partid capabil să guverneze singur, multe voturi ale nehotărâţilor se vor îndrepta către cele două partide care pot colabora, care vor primi astfel un „bonus” electoral proporţional cu numărul celor care se vor prezenta la vot. De asemenea, o parte dintre electorii democraţi nu se vor mai prezenta la vot, pe de-o parte fiindcă votul lor nu va garanta victoria candidatului local, pe de altă parte că nici nu poate garanta guvernarea.
- PD este afectat şi de recenta ambiguizare a relaţiei cu Traian Băsescu. Sigur, este încă prematur ca ea să fie transmisă în „plenul” electoratului – fiind nevoie de cel puţin 3-4 luni pentru ca o astfel de afirmaţie să fie asimilată, dar este vizibil că PSD şi PNL fac eforturi pentru a grăbi procesul, vezi recentele informaţii „pe surse” cu privire la înţelegerea dintre Mircea Geoană şi Traian Băsescu.
- Creşterea PSD, atât din punct de vedere electoral, cât şi ca vizibilitate mediatică se reportează la PNL, în condiţiile în care PD nu prea se mai aude, iar PSD se ceartă doar cu PNL, împingându-l pe acesta ca alternativă „de dreapta” în detrimentul PD. Mişcarea PSD are logică, ei preferând ca adversar în mod evident un partid pe de-o parte mai slab cotat electoral şi, pe de altă parte, cu care se poate negocia. PNL îi convine, în mod evident, în condiţiile în care doreşte să recupereze electoratul „de dreapta”.
- PD nici nu poate miza pe demonizarea alianţei PSD-PNL – ultimul sondaj arătând că mai multe persoane sunt favorabile unei alianţe post-electorale PSD-PNL decât uneia PD-PNL. De-a lungul timpului PD a votat alături de PSD, PSD alături de PNL, PNL alături de PSD astfel încât nu cred că aceste colaborări mai sunt privite ca „nocive”.
- Parcă numărul de „traseişti” de pe listele PD este mai mare, ceea ce poate afecta sprijinul local, mai ales în lumina discursurilor precedente.
- O altă problemă a acestor alegeri îl va constitui absenteismul provocat. Întrucât nu se va putea vota decât în localitatea de domiciliu, vor fi afectaţi în special cei din oraşele mari, care locuiesc „fără forme legale”, adică exact acolo unde democraţii stau mult mai bine. Zona rurală şi „urbanul mic” nu prea au asemenea probleme.
Probabil e o comparatie fortata, dar e prea tentanta sa n-o fac.
Pana nu demult, in campanie electorala din SUA republicabii si McCain aveau un avantaj in majoritatea sondajelor (poate nu decisiv, dar reusisera sa inverseze tendintele anterioare). In ultimele saptamani, de cand s-a ‘ascutit” criza financiara si au inceput sa domine in dezbatere temele economice, Obama si democratii au luat iar conducerea, de data asta profilandu-se o desprindere decisiva. Dezbaterea a glisat de la vagile si sterilele discutii despre „valori, patriotism, apararea patriei” la teme mai stringente, precum economia.
La noi, pana nu demult, PDL impunea agenda dezbaterilor, tragand-o spre aceleasi „valori” (la noi, dupa cum spunea autorul postarii, 322, oligarhii, coruptia etc). In momentul de fata insa se impun si la noi temele economice (pensii, salarii, cursul valutar etc.) si nu cred ca PDL si-a dat inca seama de acest lucru. E posibil ca cresterea PSD din ultimul timp (indicata de mai multe sondaje) sa arate exact asta.
Stiu ca paralele cu SUA e in multe privinte riscanta, dar a fost prea tendanta sa n-o fac 🙂
Nu e forţată, din punctul acesta de vedere.
Pe de altă parte, la modul teoretic, democraţii ar avea un avantaj prin Stolojan care încă este văzut ca un specialist în economie, dar am dubii că vor reuşi să-l impună în centrul dezbaterii publice în condiţiile în care are multe vulnerabilităţi – printre care şi presupusele „probleme de sănătate care l-au împiedicat să ducă la capăt campania în 2004”.
Uitasem de tâmpenia cu parlamentul unicameral, reiterată azi la Constanţa care în circumstanţele de faţă este fix ca-n „ţara arde şi baba se piaptănă”.