În cazul majorării salariilor profesorilor situaţia acestora este lucrul care interesează cel mai puţin (ca şi soarta bugetului şi a ţării, să nu ne facem iluzii). Fiind campanie, restul politicienilor au zis să profite şi ei de campania de pomeni electorale, făcând concurenţă neloială guvernului care, totuşi, se păstrase în limite relativ suportabile. Parlamentarii însă au plusat, punând guvernul într-o situaţie aparent neplăcută.
În realitate, însă, demersul vine ca o mănuşă guvernului, care poate juca eficient cartea responsabilităţii (deşi până acum nu s-a comportat ca atare) şi să mute cartoful fierbinte în curtea lui Traian Băsescu. Pentru liberali va fi foarte uşor să arate spre legăturile liderilor sindicali cu partidele politice şi să acuze „manevrele politicianiste” şi să mute dezbaterea de la situaţia profesorilor la implicarea liderilor sindicali în politică, mai ales dacă vor reuşi să comunice că guvernul nu se opune creşterii salariilor, ci procentului (50 vs. 10). Înclin să cred că votul parlamentarilor PNL a fost premeditat, ca nu cumva propunerea să nu treacă.
Decizia Parlamentului exonerează guvernul Tăriceanu de orice responsabilitate cu privire la efectele negative ale crizei economice. Nu este exclusă chiar o demisie a guvernului, care ar permite intrarea în campanie electorală en fanfare.
Traian Băsescu este din nou prins pe picior greşit, el antepronunţându-se în vederea promulgării, ceea ce va permite guvernului să-l facă părtaş la „Marea Iresponsabilitate”, tocmai într-un moment în care preşedintele încerca să-şi schimbe imaginea. Indiferent ce soluţie va alege, va ieşi prost pentru el.
premeditare zici? putin probabil caci se votase electronic inainte. Ramane doar varianta de neseriozitate si indolenta (ca sa nu zic iresponsabilitate si prostie)
Din pacate cartoful fierbinte e la PNL caci … nu se voteaza guvern ci parlamentari .Si e evident ca aceasta „absurdidate parlamentara” zdruncina mai tare motivatiile pentru care „votantii” PNL ar vota… decat pe cele ale PDL-ului .. si cu ata mai putin PSDului.
Demisia Guvernului … nu cred ar fi perceputa „en fanfare” ci dimpotriva. Poate demisia deputatilor PNL care auvotat ar putea fi o solutie … dar asta e putin probabil.
Hm,
parlamentul este perceput ca întreg, nu ca o sumă de grupuri parlamentare, aşa că puţin din percepţia despre el se reflectă asupra partidelor. E cam ca la fotbal. Toată lumea e de acord că „liga lui Mitică” e o porcărie, dar asta nu înseamnă că Steaua, Dinamo, CFR sau Rapid nu sunt iubite sau apreciate… Parlamentarii nu sunt votaţi pentru… Parlament, ci ca partidul respectiv să ajungă la guvernare. Faptul că Tăriceanu a ieşit primul şi foarte vehement împotriva propriilor parlamentari, în vreme ce ceilalţi lideri nu, e un punct câştigat care îl plasează în rolul „responsabilului” (rol pe care Tăriceanu l-a mai exersat de câteva ori în opoziţie cu „scandalagiul” Băse) ceea ce favorizează percepţia pozitivă a unei eventuale demisii, mai ales pusă într-un context PNL vs. FSN ce poate capacita electoratul anti-FSN, acum la democraţi (în acest sens vezi şi insinuările „înţelegerii Băsescu-Geoană”).
Adica tu crezi ca suporterii lui Dinamo se vor duce cu veselie la urmatorul meci pentru ca toata liga lui mitica a iesit din Uefa si la urma urmei ei au fost cei mai aproape de calificare?
Eu zic ca-i invers, ca votantii nu-s „mase” ci indivizi cu optiunii. Si aia care voteaza in functie de ce bine le zice nea traian sau aia care asteapta sa le rezolve statul nu-s ce probleme personale sunt mai putin afectati de „unanimitatea voioasa”.
De acord ca Tariceanu a preluat rolul „responsabil”, ceea ce-i firesc. Personal l-as vota. Dar in ciuda aparentelor nu se voteaza nici prim-ministru nici guvernul nici parlamentul ci … doar parlamentari… restul decurge din asta.
Nu ştiu dacă suporterii lui Dinamo se vor duce mai veseli sau nu, dar în mod sigur nu vor ţine cu Rapid. Şi viţăvercea. Cel mult, să renunţe să mai vină la stadion vot. Aici, democraţii sunt mai vulnerabili decât liberalii datorită motivaţiilor electorilor proprii.
Evident că se votează parlamentarii, dar finalitatea electorală este câştigarea puterii executive. Nu cred că în România parlamentarul este „scop”, ci doar „mijloc”.
Banuiesc ca Basescu va retrimite legea in Parlament cu anumite recomandari. Ce zici? E de urmarit tot jocul asta.
Judecând şi după ieşirea lui „dragă Stolo” de azi, este posibil ca, de fapt, miza să fie alta: demonstrarea faptului că nu există creştere economică şi că, în general, mandatul lui Tăriceanu a fost o catastrofă economică. Mi se pare o strategie interesantă, dar destul de riscantă şi care se poate întoarce împotriva lor. Stolojan avea imaginea specialistului în economie şi a rămas în imaginarul colectiv prin faptul că nu a cedat presiunilor sindicale, or acuma procedează exact invers. Cum presiunile sindicale actuale sunt uşor de legat de PD şi PSD, iar Mugur Isărescu asistă un pic cam pasiv la scăderea cursului, dacă sunt deştepţi, liberalii pot pasa cartoful fierbinte în mâna democraţilor, îngropându-i definitiv.
Si eu ma gandeam ca daca se straduiesc liberalii ar reusi o asemenea manevra. Numai sa vedem cum reactioneaza Basescu.
Iti scrisesem si la Adi-Paralele ca oricum, declaratia de azi a lui Stolo, se bate cap in cap cu cea de ieri a lui Basescu care spunea in Spania ca in 3 ani in Romaniava curge laptele si mierea.
Din punctul meu de vedere oricum ar reactiona orice alt actor eu nu pot sa trec peste faptul ca liberalii (pe care as cam vrea sa ii vad un partid cat mai inteligent si coerent) au un ministru al Finantelor care nu poate sa isi convinga prim ministrul care e si lider de partid sa convinga grupul parlamentar sa nu voteze o lege care nu are aprobarea Guvernului. Ca sa discut despre dubla personalitate, parlamentara si ministeriala, a lui Adomnitei…
Trebuie să admit că Vosganian este o mare dezamăgire şi pentru mine. Norocul său este că au fost alţii înaintea lui şi mai şi astfel că a ratat titlul de cel mai prost ministru de finanţe. În schimb, Adomniţei greu poate fi concurat, inclusiv de miniştri lui Ceauşescu.