Întrucât criza economică redevine subiect principal de discuţie în ultima vreme, reiau subiectul cu un update la articolul precedent. Între timp, au apărut şi prognozele Băncii Mondiale, destul de optimiste, care merg pe aceeaşi linie cu CNP şi guvernatorul Mugur Isărescu, indicând o creştere economică de cca 3-4%. De partea cealaltă stau Casandrele care prevestesc o prăbuşire de proporţii catastrofice. Încercând să găsesc explicaţii ale unei eventuale prăbuşiri nu am reuşit să dau decât peste un singur argument: „la ei e nasol, deci va fi şi la noi, suntem condamnaţi, n-avem nici o şansă”. Cu toate acestea, situaţia României este mult diferită şi nu poate fi judecată la grămadă.
Aici nu este vorba de celebrul mit al excepţionalismului românesc, „ca la noi la nimenea”, ci de elemente concrete şi de indicatori economici, micro şi macro. Să ne uităm puţin la câţiva dintre ei, cei mai utilizaţi de adepţii teoriei catastrofei:
- Criza românească este de natură internă. Mihnea argumentează convingător în 2 articole (aici şi aici) despre rădăcinile interne ale crizei româneşti. Pe scurt, problemele care încep să apară acum au prea puţin legătură cu criza economică mondială şi ele ar fi apărut oricum. Ele au fost accentuate mediatic şi psihologic de campania electorală (şi încă sunt influenţate de asta) şi ţin în primul rând de deficienţe de management economic şi administrativ. Cred că cea mai potrivită analogie este cu un automobil. Faptul că are o bujie defectă nu are nici o legătură cu faptul că plouă afară. Este defectă, indiferent dacă e ploaie sau soare. Economia românească are câteva bujii defecte. De aceea, şi soluţiile trebuie căutate în plan intern, nu extern.
- Creşterea economică. Spre deosebire de celelate ţări, recesiunea mondială prinde România pe o creştere record. Una este când ai o creştere de 3% şi o scădere de 2% te poate împinge spre recesiune, şi alta este o creştere de 8% de unde o scădere chiar de 6% te duce la o creştere de 3%.
- Instabilitatea cursului. Din păcate, cursul valutar de la noi are mai puţin de a face cu performanţele economice, cât mai mult cu speculaţiile. În general, piaţa noastră valutară este destul de redusă ca volum, astfel încât sume mici pot aduce schimbări mari de curs. Pe măsură ce apele se vor mai linişti şi profeţiile negative nu se vor împlini, leu îşi va reveni la flotarea în zona 3,6.
- Agenţiile de rating. Agenţiile de rating au o problemă încă de la cazul Enron. Faptul că după ce s-au ars cu ciorba americană suflă acum în iaurtul unor ţări „nevinovate” ne creează într-adevăr o problemă, însă nu cred că ele sunt realiste. De aceea, decizia Comisiei Europene de a reglementa activitatea acestor agenţii mi se pare de bun simţ. Personal, nu cred că ratingul va influenţa deciziile de investiţii, dar afectează accesul la finanţări şi practic împing România în braţele FMI, o instituţie a cărei eficienţă este cvasi-nulă.
- Recesiunea de „la ei”. În general, ni se oferă argumentul că exporturile româneşti vor fi afectate de recesiunea din Europa. Argumentul pare logic, însă există unele aspecte trecute sub tăcere: ponderea exporturilor în PIB este destul mică prin comparaţie cu alte ţări, fiind în jur de 30% (faţă de 80% în Ungaria, de exemplu). Deocamdată, exporturile şi-au încetinit ritmul de creştere la 17,5% (de la 24%). Până la scădere, mai este. În plus, majoritatea exporturilor româneşti sunt avantajate de actualele circumstanţe.
- Scăderea finanţărilor. Fiindcă „banii devin scumpi”, accesul la finanţare va scădea şi va afecta întreprinderile. Din nou, un argument care pare logic, dar avem aspecte care modifică un pic tonul sumbru. Profitabilitatea filialelor româneşti a fost din totdeauna superioară profitabilităţii de pe alte pieţe (în cadrul companiilor multinaţionale). De aceea, este ilogic din punct de vedere al businessului să amputezi organul sănătos pentru a-l susţine pe cel bolnav. De aceea, nu întrevăd mari modificări ale accesului la finanţare. Desigur, unele investiţii pot fi amânate datorită contextului – de exemplu Dacia nu are rost, pentru moment, să-şi extindă capacitatea de producţie. Desigur, multe companii vor profita pentru a face ajustări şi optimizări, dar pentru ele criza este doar pretext al unor mişcări naturale, care oricum s-ar fi făcut la un moment dat.
- Creşterea şomajului = scăderea consumului. În urmă cu doar câteva luni, toată lumea trâmbiţa deficit de personal de ordinul miilor sau chiar zecilor de mii. În construcţii se spunea că este nevoie de 300,000 de persoane. Băncile voiau vreo 12,000 de persoane ş.a.m.d. Chiar atât de repede a dispărut necesarul? Asta ar însemna fie că acel necesar era umflat, fie că acum sunt exagerate plângerile. Eu am spus că cea mai mare parte a disponibilizărilor anunţate fie sunt preventive şi nu ajung şi să fie puse în practică, fie (mai ales în cazul companiilor mici şi medii) o trecere în zona neagră. De asemenea, o parte însemnată a acestor concedieri provin din zone cu sezonalitate – construcţiile, de exemplu – şi ele sunt naturale, petrecându-se în fiecare an. „600 de concedieri la Dacia” sună dramatic, însă, totuşi, vorbim de contracte de muncă pe durată determinată, deci, personal angajat temporar. Consumul nu va scădea în termeni cantitativi, ci doar se va reprofila calitativ.
- Scăderi pe toată linia. Se dau ca exemple două industrii: imobiliarele şi automobilele. În primul caz, piaţa nu era determinată de cerere solvabilă, ci de cererea speculativă. Practic, era vorba de aceeaşi bani care se învârteau în cerc. „Investitorii” cumpărau apartamente, pe care le revindeau după o perioadă pentru a cumpăra altele. Astfel, preţurile erau crescute artificial. În momentul în care au dispărut de pe piaţă marii clienţi speculativi, cei care cumpărau zeci, chiar sute de apartamente, piaţa a intrat în blocaj. Însă asta afectează mai puţin economia în ansamblu. Cu piaţa auto este o altă prblemă. Acolo blocajul este dat de importurile second-hand, aduse pe „persoană fizică”, nefiscalizate.
- Oprirea creditării. Aici este vorba în special de normele BNR, nu de voinţa băncilor. Regulamentul BNR a limitat drastic cererea solvabilă, iar măsura ar fi trebuit luată încă de anul trecut, când euro era la 3,1. Iar creşterea vizibilă a numărului de restanţieri are mai degrabă de a face cu terminarea perioadelor promoţionale decât cu criza economică. S-ar fi ajuns aici şi fără criza economică. Sunt cazuri în care rata a crescut cu 50%, suficient ca să dea peste cap multe bugete. Astfel, practica de fentare a normelor BNR (cu ajutorul băncilor şi a BNR-ului, care a închis ochii senin) se întoarce împotriva clienţilor.
Cateva pro si contra argumente:
Criza românească este de natură internă: din lipsa de lichiditati si de incredere banii strainilor au iesit sau nu au mai intrat .. pana la urma ne bazam pe fluxurile de bani din extern si acei bani nu mai vin … aici sunt prea multe exemple de dat
Creşterea economică: Nu va fi cu minus dar va fi stagnare in cel mai bun caz … avem un pib bazat pe constructii si agricultura in a doua parte … trebuie tinut cont ca baza de calcul va fi pib-ul de anul asta si nu ne putem baza pe cresterea frumoasa din agricultura unde in cel mai bun caz va fi crestere 0 iar in constructii din pacate nu mai sunt bani pentru dezvoltare de unde ar fi venit plusul .. deci alta componenta legata de lichiditati. Restul vor fi cu minus sau in cel mai fericit caz cu 0.
Instabilitatea cursului: Evident ca aici este o componenta speculativa dar intotdeauna a fost asa si din pacate banii au devenit prea scumpi … o cotatie reala si sustenabila este poate undeva la 3.9 si nu la 3.6 … la 3.6 deja e fortat cursul de catre BNR(tot speculativ 😉 ).
Recesiunea de “la ei”: Scaderea exporturilor este deja resimtita in toate zonele dezvoltate si la toate companiile straine .. ar fi bine sa nu ne mintim singuri pentru ca nu suntem pe o insula.
Scăderea finanţărilor: Daca nu ai comenzi nu poti fi profitabil nicaieri deci nu as vedea chiar cu ochi buni profitabilitatea sucursalelor de pe aici si in perioade de criza de obicei se conserva lichiditatile … deci mai putini bani chiar si in Romania la „alea asa zise profitabile”
Creşterea şomajului = scăderea consumului: nu as pune egal. Scaderea consumului e deocamdata consecinta a „scumpirii banilor” si a inaccesului la bani. Peste un an poate vorbim de somaj si de componenta consum ca si consecinta. Plus ca mai e o chestiune: deficitul de personal a fost simtit in toate domeniile nu numai in constructii si banci. Pe cele doua componente nu exista nici un plan de scadere ci numai de extindere a afacerilor si de aici cifrele fabuloase. Evident ca s-a taiat orice plan de dezvoltare si s-a trecut chiar la reducerea activitatilor de aici am ajuns direct la disponibilizari.
Scăderi pe toată linia: „Cu piaţa auto este o altă prblemă. Acolo blocajul este dat de importurile second-hand, aduse pe “persoană fizică”, nefiscalizate.” nu sunt de acord. Scaderea din piata auto a venit tot dinspre banci. Lipsa acces la credite, rate mai mari si uite cum s-au umplut parcurile de masini ale societatilor de leasing. E un fapt si nu are mare legatura cu second handurile.
Oprirea creditării: As mai adauga lipsa de incredere in economie a bancilor si lipsa totala de incredere chiar intre ele ca institutii.
That’s easy:
1) Nu mai vin bani. Nu ştiu pe ce te bazezi, dar pe primele trei luni investiţiile străine au ajuns la peste 8 miliarde, mai mult decât anul trecut. Da, s-au pierdut investiţii, s-au amânat altele, dar cele mai multe eşecuri nu au legătură cu criza. Banii vid după oportunităţi, iar în România sunt foarte multe.
2) Din nou, pe ce te bazezi cu „nu sunt bani pentru dezvoltare”? Scăderea de pe construcţiile pentru locuit va fi compensată de creşterile pe proiectele de infrastructură prin bani europeni. De asemenea, construcţiile pentru birouri şi industriale continuă. Am mulţi clienţi din zonă şi nici unul nu se plânge.
3) Atâta timp cât noi avem creştere economică nu văd de ce să se deprecieze moneda naţională. Din contră, ar trebui să se întărească. Scăderile din ultimele 2 lunin nu au nici un fundament economic şi leul ar trebui să se întoarcă la punctul de echilibru de dinainte de exagerări.
4) Nu suntem o insulă, dar nu suntem chiar atât de dependenţi de exporturi. Ponderea lor în PIB este de doar o treime.
5) Din nou o speculaţie. De unde ştii că vor scădea comenzile?
6) Mea culpa. Acolo trebuia un rezultă (=>) şi are mai multă logică. Scăderea consumului de acum are mai degrabă o componentă psihologică. În general, creditele se fac pentru bunuri de folosinţă îndelungată (cu excepţia cocalarilor care fac credit să-şi ia celular de fiţe). Pentru moment, consumul „zilnic” nu a scăzut.
7) Numărul de înmatriculări (maşini noi + maşini second hand) a crescut. S-a renunţat la leasing din cauză de prostie şi lipsă de calcul pe termen lung. Aici vorbim mai degrabă de cazuri disperate, fiindcă renunţarea la leasing implică pierderi financiare serioase. Overall, nu cred că sunt foarte multe. Au crescut cu 10% nu spune dimic. Dacă erau 10 cazuri şi a apărut unul nou, voila o creştere de 10%. Da, s-au înmulţit anunţurile de predare leasing. Dar asta nu înseamnă că ele se şi produc efectiv. În fine, datorită scăderii dobânzii la euro, rata chiar a scăzut. Mie la creditul imobiliar mi-a scăzut dobânda cu peste 1%, adică vreo 50 de euro în minus la rată.
8) Băncile duc serioase lipsă de oameni calificaţi, capabili să înţeleagă documentaţia care li se pune la dispoziţie şi so contextualizeze. De aceea, dacă nu ar fi fost BNR cu noul regulament, ar fi dat în continuare credite doar cu buletinul şi în mod cert ar fi găsit şi papagali care să le cumpere.
Wanting for more 😆
O sa vedem cifrele la anu’ 😉
De o singura chestiune ma mai leg: 5) nu este deloc o speculatie. Este o realitatate. In zona Sibiu, unde sunt mari investitii in companii atasate domeniului auto, aproape toate fac disponibilizari … bursa zvonurilor: de la comenzi de 40000 piese/luna comanda export, s-a ajuns la 10000 piese/trimestru nici macar nu are rost sa dau nume pentru ca la toate e la fel. Situatia asta este aparuta in ultimele doua luni, deci la nivel macro inca nu se vad toate cifrele.
Si alta realitate: firmele au inceput sa ceara termene tot mai mari de plata sau pur simplu nu platesc. (e drept ca la fiecare sfarsit de an se intampla la fel din cauza sarbatorilor si primelor de craciun dar na .. e si asta o realitate 🙂 )
Da, industria auto are probleme peste tot. Dar aici, din nou, nu cred că este vorba de „criză” ci de nişte probleme interne de altă natură ale industriei. Poate o să am timp să aprofundez subiectul acesta într-o zi. Ca şi imobiliarele, sunt caz special.
Excelent, foarte pragmatic, ca de obicei!
Un singur argument vreau să-l adaug: fondurile europene care vor veni în 2009.
Tocmai din acest punct de vedere am spus de câteva ori că la noi nu va fi criză de euro, aşa cum se vehiculează, ci mai repede mă gândesc la o criză de lei 😉
Pingback: Imobiliare - Page 834 - Computer Games Forum