PSD, Rolling Stones, PLD…
- Demisia lui Dâncu marchează începutul războiului intern în PSD, mai repede decât credeam. Şi Adrian Năstase a pornit oficial ofensiva.
- Nu am fost la concert, deşi îmi place RS.
- „S-a dat drumul” la PLD? Aşa se pare, de vreme ce gazeta de perete a Cotrocenilor deschide cu un articol despre implicarea pelediştilor la RAFO. Într-un alt ziar a apărut că Flutur& Comp au mâncat şi băut fără să plătească în nu ştiu ce cârciumă, Băsescu nu s-a dus la nunta fiului lui Stolojan. Sunt curios dacă va apărea vreo nuanţare a poziţiei PLD faţă de Traian Băsescu.
- În tur, Rasmunssen se ţine bine, însă la contratimp şi Valverde (locul 36) şi Mayo (locul 106) stau mai bine (Rasmunssen a sosit pe 166). E una dintre cele mai plăcute ochiului ediţii.
– demisia marcheaza in principal incapacitatea PSD, si in general a partidelor de pe la noi, de a se lega de o strategie si de un strateg;
– Rolling Stones sunt foarte buni si foarte mari, organizarea noastra e rahat;
– cred ca PLD e constient ca daca nu se apropie de PD zilele ii cam sunt numarate. Drumul de intoarcere in PNL pare inchis iar independenta nu e o solutie reala;
– se zice ca Chicken si-ar fi imbunatatit masiv performantele la contratimp in ultimul an. Mai mult, anul asta nu a tras la nici un contratimp tocmai ca sa nu se vada si sa fie cumva o surpriza pentru adversari. Altfel T-Mobile, echipa mea de suflet, sufera. Rogers a picat, mai au doar 6 oameni, Kim Kirchen nu e chiar un contender, desi e pe 10;
Sunt de acord că partidele politice româneşti sunt incapabile să dezvolte şi să urmeze strategii pe termen mediu şi lung, ele funcţionând ca întreaga noastră societate de azi pe mâine. Apropo de asta, cred că odată cu prelungirea perioadelor de creditare la 10-20-30 de ani vor începe şi românii să planifice pe termen lung şi se va schimba mentalitatea.
Nu sunt de acord însă că demisia lui Dâncu este legată de strategia PSD. Mai degrabă vorbim de o strategie individuală a cuplului de la Cluj care se îndreaptă spre PD, intuind că PSD nu mai are nici un viitor.
De Rogers mi-a părut şi mie foarte rău… Aia a fost o etapă de top 5 în Turul Franţei, all time.
Foarte interesanta si de luat in seama ideea ca planificarea pe care si-o fac romanii cu privire la viata lor va incepe sa priveasca termenul lung, ajutata si de eventuale credite pe care si le fac oamenii pe 20-30 de ani.
Sunt curios daca va veni cineva in campania electorala sa zica nu doar ce vrea sa faca in 4 ani, ci si cum vede evoluand treburile publice in urmatorii 15-20 de ani.