Scăderea social-democraţilor în sondaje a fost explicată în principal prin gafele conducerii de partid, fără a mai lua în discuţie şi aspectul social al problemei. La fel, scăderea PRM şi a lui Vadim Tudor a fost pusă pe seama apariţiei lui Gigi Becali care ar fi preluat o parte din electoratul său. Însă există un element comun al celor două scăderi, care ţine de transformările sociologice.
Ambele partide aveau un segment important din bazinul electoral format din nostalgici ai regimului comunist. PSD mai este gratulat şi azi ca „fostul PCR”. Dacă la PSD se regăseau mai ales nostalgicii, la PRM erau în primul rând activiştii de partid şi membri sau colaboratorii Securităţii. Dacă la PRM declinul era previzibil ţinând cont de vârsta, în general avansată, fiind doar o chestie de biologie, la PSD el pare a fi accentuat de dispariţia lui Ion Iliescu din prim-planul vieţii politice şi de o oarecare culpabilizare agresivă a acestuia.
Datorită creşterii nivelului de trai, nostalgia după perioada comunistă a scăzut foarte mult, majoritatea românilor trăind acum (mult) mai bine ca în comunism, astfel încât acum puţini mai au frustrări legate de poziţia de atunci. Frustrările populare de azi sunt legate de alte probleme sociale şi preluate de către Gigi Becali, în principal, care ilustrează perfect idealul tranziţiei româneşti: băiat deştept, care s-a descurcat pe seama fraierilor, care dă bani la biserici şi ajută pe săraci, erou de manele.
Indirect, nostalgia după perioda comunistă a fost atenuată şi de programarea în exces a filmelor acelei perioade, caracterizate în mare parte printr-o mediocritate enervantă. Foarte puţine dintre ele rezistă unei vizualizări de mai multe ori însă în nici un caz reluărilor nesfârşite. „Operaţiunea Monstrul” este o comedie izbutită, dar dacă o vezi din două în două săptămâni…
În momentul de faţă, PSD a ajuns la un bazin electoral care poate fi caracterizat corect ca fiind electorat de stânga, dezbărat de zgura comunismului. Din păcate însă, conducerea acestui partid nu reuşeşte să comunice eficient cu acest electorat.
O altă problemă a PSD-ului este că în România nu prea există intelectualitate de stânga care să creeze emulaţie pentru ideile social-democrate, toţi liderii de opinie de la noi fiind de dreapta, deşi în perioada interbelică exista o bună elită de stânga. Având ostilă intelectualitatea şi în general pe liderii de opinie, PSD-ului îi este foarte greu să atace şi un alt tip de electorat, astfel încât oricât s-ar „reforma” el nu poate câştiga electorat.
Ceea ce este oarecum surprinzător este că electoratul însuşi se declară preponderent de dreapta, deşi din punct de vedere al ideilor pe care le are este de fapt de stânga – aşa explicându-se succesul fenomenal al PD, despre care am vorbit.
În aceste condiţii, pe termen scurt, PSD-ul nu poate spera la un scor mai bun, nici în condiţile unui management politic mai eficient, fiindcă cea mai mare parte a scăderii electorale nu are legătură cu factorul politic.
imi place analiza ta
excelenta logica si discurs impecabil
bravo!
A participat si eu in acest weekend la „Targul de Fete” de pe Muntele Gaina si acolo ca la ori ce alta sarbatoare populara participa si organizatile politic, pt a mrca (locul) evenimentul. Am aut ocazia sa vad, cum zic romanii, ca „roata se invarte”..
Mai tineti minte (eu nu ,dar am auzit si citit despre asta 🙂 ) cum la inceputul lu:” 90″ FSN-isti-PSDR-isti li ironizau pe taranisti si pe liberali ca fiind o adunatura de bosorgi demodati si invechiti care put a naftalina..
Ei bine la acesta sarbatoare am constatat cum aceasta eticheta se poate pune acum foarte usor pe PSD. Trupa care a reprezentat PSD-ul la acea manifestare, era compusa din toti nomenclaturistii judetului ramasi in viata, cu costumele lor demodat mansetate si incretite jos> Figuri de ceara pe care lumea li stie de pe vremea cand organizau 23 august si faceau prin uzine propaganda iubitului partit si conducator. Un presedinte fost propagandist pcr (litere mici) si de numele caruias-au legat multe scandaluri postdecembriste, o senatoare care aduce mult a Ana Pauker (trebuia si aici litere mici), o generatie de parca iliescu a castigat congresul nu Geoana..iar de la centru , culmea fara a avea menirea de a inprospata echipa (nu stiu de ce) Titus Corlatenu. Ei bine cu acesta reprezentare PSD nu va reusi niciodata sa imbrace haina Europeana si nici sa creasca in sondajele de opinie.
Nu mai continui cu clasamentul invechitilor de pe Muntele Gaina, dar i_mi place sa cred ca e simplu de ghicit ce partid ocupa locul 2 in topul „fosta-i lele , cand ai fost”
Cristi draga,
Esti perseverent in a intari stereotipurile despre PSD. Poate nici nu gresesti totdeauna.
Despre realitatea romaneasca gresesti mult mai mult. Asta explica cumva si ameteala din capul alegatorului obisnuit care structural este de stanga dar voteaza cu dreapta.
Realitati romanesti:
1. Productia industriala a Romaniei in 2007 este 62% din productia 1989.
2. Dupa 6-7 ani de crestere economica continua, Romania nu a atins inca nivelul PIB din 1989.
3. In tranzitie, Romania s-a polarizat excesiv din punct de vedere economic (adica unii sunt cu mult mai bogati in timp ce altii sunt cu mult mai saraci, pe fondul unui venit total mai mic) Algebra ce zice!?
4. Sa vorbesc si de agricultura!?
5. Speranta medie de viata a scazut cu 6-7 ani
6. „Punctul de pensie” era inca pana prin ’96 peste 60%. Azi avem o victorie de 37,5%!!!
7. 1% dintre studenti sunt fii de tarani; din agricultura traiesc vreo 40% dintre romani…
8. Populatia Romaniei se afla intr-un proces de imbatranire rapida (si scadere); asta vrea sa spuna ca daca mor niste batrani, le iau altii locul, chestie de biologie… Electoratul „batran” nu dispare pentru ca, odata cu varsta, le vine altora mintea la cap.
Realitatea pe care o descriu cifrele nu prea lasa loc concluziei optimiste „majoritatea românilor trăind acum (mult) mai bine „. Migrarea spre dreapta nu are justificarea in conditiile obiective.
In schimb, alte cifre zic altceva:
1. participarea la vot a scazut de la 84% in 1990 la 43% la ultima votare (a propos, in Turcia ieri a fost o prezenta de peste 90%); asta inseamna ca unii isi pierd speranta sau altii nu au interesul
2. implicarea personala in „treburile cetatii” este foarte, foarte slaba si este proportionala cu varsta
3. interesul generatiei tinere pentru politica (in sensul bun) este … caragialesc
4. singura „valoare” promovata pe toate caile o reprezinta BANII
5. sindicatele sunt slabe si nemilitante (in sensul extinderii lor spre domeniile nesindicalizate)
6. multe dintre putinele voci ale societatii civile, chiar daca lupta pentru scopuri traditional de stanga, fac campanie celor de dreapta
7. limba de lemn socialista a fost inlocuita cu limba de plastic copitalista (si credintele la fel); lipseste curajul asumarii unor pozitii ferme si clare ideologic (aproape toti sunt gri)
8. cine si pe unde vezi promovate valorile numite solidaritate, egalitate, dreptate sociala!? Momentan, cetateanul tanar este in postura lui Adam caruia i se spune: Alege-ti femeia!
Atunci totul se reduce la oameni carismatici, marketing si televizor, la vedere, si mii de interese neiubitoare de democratie, dedesubt…
Conditii subiective, cat lumea! (am luat 8 doar pentru simetrie)
Draga Andra,
Imaginea gri se vede si daca omul poarta ochelari …
Se poate sa ai dreptate dar am o curiozitate. Fiind eu feminista si cunoscandu-mi toate colegele (senatoare, in numar total de trei!!!) care ti se pare ca aduce a Ana Pauker!?
Gabi, cifrele mint mai bine decât o fac… literele 🙂 Dacă cifrele nu sunt şi contextualizate, atunci ele dau o imagine distorsionată. Să punem un pic cifrele date de tine în context:
1. Producţia industrială de azi şi producţia industrială de pe vremea lui Ceauşescu sunt indicatori diferiţi, deoarece economia românească devine una europeană astfel încât ponderea industriei scade treptat în favoarea serviciilor. În plus, atunci se producea de dragul indicatorilor, nu de dragul consumatorilor, astfel că producţia respectivă era îndeobşte de proastă calitate iar un produs „refuzat la export” era mană cerească şi era prezentat cu mândrie de posesor.
2. Nu trebuie uitat şi de unde s-a pornit şi mai ales CÂND s-a pornit, aici un mare merit avându-l şi Ion Iliescu & PSD 1.0. În locul tău chiar nu aş aduce în discuţie acest subiect 😛
3. Aia cu polarizarea este un mit. Este adevărat că o minoritate s-a îmbogăţit peste măsură (şi, din nou, PSD are vina sa), însă majoritatea populaţiei trăieşte mai bine decât în vremea comunismului. De „sărăcit” s-a sărăcit până prin 1998-1999, după care, veniturile populaţiei au crescut constant.
4. Care este problema cu agricultura?
5. Asta cu scăderea speranţei de viaţă de unde ai scos-o? Eu ştiu că a crescut. Nu-mi aduc aminte de vreo perioadă în care ea să fi fost 75 de ani la bărbaţi şi peste 80 la femei.
6. Cât era atunci salariul mediu şi cât este acum? Care era atunci raportul pensionari-salariaţi? Şi ca să fiu rău, cine a ales geniala soluţie a pensionăilor anticipate, datorită căreia avem cea mai scăzută vârstă de pensionare din lume (54 de ani, dacă nu mă înşel)?
7. Aici este într-adevăr o problemă socială serioasă. O bună parte a satelor se degradează inclusiv la nivel biologic.
8. Nu este numai problema noastră, ci a întregii lumi.
Despre celelalte opt, mai spre seară.
D-na senator Liliana Tomoioaga(senator din intamplare) stiti povestea…..la ia ma refeream zicand ca aduce atat de jalnic a Ana Pauker.
O senatoare care face mai mult bine PSD-ului cand doarme , decat atunci cand cutreiera jud si vorbeste. Spun asta fara a uita ca PNL o are pe d-na senator cu nepotica , Nicolai, sau PD pe d-na senator ciocu mic, Maria Petre…..
Cu stima si respect , pt D-na Senator Gabriela Cretu !!!
Cineva spunea ca nu trebuie sa-ti subestimezi niciodata adversarii. Pot parafraza si spune ca niciodata nu trebuie sa-ti subestimezi prietenii!?
Coboara din spatiul virtual, dragul meu! Cat mai stai pe acolo consulta site-ul Institutului National de Statistica sau/si Raportul UNFPA pe anul in curs sa vezi unde ne aflam din punctul de vedere al indicatorilor dezvoltarii umane. Poate ne schimbam imaginea despre lumea in care traim.
Intelege-ma corect, stii ca nu sunt vreo nostalgica iar dorinta mai mare decat ca lucrurile sa mearga bine nu am; am insa un punct de referinta diferit pentru ca am fost in vreo cateva comune ieri si alaltaieri (asa cum merg in fiecare saptamana) si la niste fabrici de confectii azi…
Ar trebui sa te grabesti. La speranta de viata a barbatilor (67,5 anisori) ai trecut deja de jumatatea vietii. Esti adult sadea.
Ideea nu era sa intram in vreo polemica despre realitatile romanesti; erau doar cateva argumente care subminau teoria marxista a bazei economice care determina constiinta. Daca o stangista ca mine face asta, ar trebui sa te puna pe ganduri…
Cu riscul ca o sa-mi creasca traficul, mai intra in dezbaterile de la mine de pe blog, ca sa nu mai spun de n ori aceleasi lucruri…
Andra,
Desi sunt in renovare momentan (pentru ca mi-a fost distrus blogul), am aceeasi rugaminte. Sunt sigura ca nu vorbesti cu mine. Pe oamenii care vorbesc cu altii nu incerc sa-i lamuresc de nimic.
Cu femeile, din motive specificate mai sus, vorbesc insa totdeauna; chiar si cand vor sa dea aroma de ironie discutiei…
Dragă Gabi!
O să încep prin a-mi cere scuze că mă adresez ţie la persoana II-a singular, dar suntem în „blogosferă” (ahhh, detest termenul, a devent atât de „uzat”) şi aici pot să vorbesc mai liber (în limitele bunului simţ, zic eu) cu un senator al .RO (pentru care, între noi fie spus, am toată stima).
Uite că Cristi mi-a luat-o înainte la a demonta punctual listele tale de argumente aritmetice. Dar nu-i nimic, o să încerc şi eu! şi cum ştim amândoi că a demonta (distruge, critica, găsi nod în papură, take your pick) e infinit mai uşor decât a construi (dezvolta, argumenta, rezolva probleme, take your pick) ei bine n-am să mă rezum la a demonta aritmetica ta ci am să încerc să argumetez una de-a mea.
O ultimă idee înainte de a purcede spre aritmetica aşezată în adevăratul ei context: discuţia de faţă porneşte de la nişte idei şi fire logice personale ale lui Cristi, cu care tu n-ai fost de acord (don’t get me wrong, fiecare e îndreptăţit la propria opinie) … dar ceea ce vreau eu să subliniez este că totul într-un blog are o doză semnificativă de subiectivism (dacă n-ar avea, ne-am simţi cu toţii pe situl vreunui sec institut de statistică, sau mai rău, pe situl vreunui minister românesc). Cristi judecă prin prisma propriei persoane, tu la fel … şi în mod cert şi eu o fac la fel. Ca atare, aplicarea vreunei statistici reci unor păreri personale e din start sortită să fie EXTREM de interpretabilă; e ca în gluma aceea: un om manâncă 2 pâini iar un altul nici una => statistic vorbind, fiecare a mâncat câte o pâine, dar încearcă să-i explici flămândului că de fapt el este sătul, doar că încă nu ştie!
Acestea fiind spuse, să purcedem:
I. primul set (contraargumentele tale)
1. cum zicea şi Cristi, a compara cele 2 producţii industriale (’89 vs. 2006, că a băga 2007 în ecuaţie la acest capitol înseamnă să vindem pielea ursului, nu-i aşa?) e ca şi cum ai compara merele cu perele şi ai ajunge la concluzia că, hotărât lucru, merele sunt mai bune, dar fără să defineşti în prealabil „mai bune” la ce … eu am trăit vremurile alea (ceva mai mult decât Cristi, cred) şi ştiu cu dureroasă exactitate cum erau întocmite „raportările la centru”; iar asta e, din păcate, doar o jumătate a problemei …
Să presupunem că rapoartele sunt corecte (şi în 89 şi acum); dar să NU uităm că din producţia de atunci, aproape tot ceea ce nu pleca la export era produs „pe stoc”, cu un coeficient de „vandabilitate” (na, că acum inventez termeni) cvasi-nul
Să nu mă contrazici aici, pentru că n-am uitat cum trebuia să cumpăr un borcan de roşii în bulion de Caracal (borşite şi colorate într-un gri nedefinit, nici nu pot să-mi explic de ce le mai ziceau „roşii”) dacă vroiam o butelie de rom Havana (deh, eram student :)) ).
Apropos de asta, mi-a venit în minte un banc celebru pe vremea lui Ceaşcă, banc ce ilustrează foarte bine ideea producţiei pe stoc: se duce Bulă la „alimentară” şi-i zice timid şi fără speranţă vânzătoarei:
– Tovarăşa, aş dori un kil de carne, aveţi?
– Avem, tovarăşu’, da’ nu dăm decât „la pachet” cu zahăr!
Faţa lui Bulă se luminează de atâta fericire şi zice:
– Cum, aveţi şi zahăr? fenomenal, daţi-mi şi zahăr!
– Nu se poate, tovarăşu’, zice vânzătoare cu o mină importantă, zahărul se dă doar cu unt!
– Extraordinar, aveţi unt? Perfect, daţi-mi şi untul!
– Păăăi, tovarăşu’, nu dăm unt decât cu ulei!
– Bine cucuoană, e perfect, iau şi uleiul!
– Apăi vezi mata, tovarăşu’, uleiul se dă doar cu chibrituri!
– Of, tovarăşa, nu-i nici un bai, iau şi chibriturile, numai dă-mi odată toate bunătăţile alea …
– Hmm! zice vânzătoarea, nu se poate, tovarăşe!
– Păi de ce să nu se poată? întrebă Bulă disperat.
– Pentru că n-avem chibrituri!
Cred că esenţa întregii economii comuniste din 89 este prinsă în bancul ăsta, aşa că vezi tu , Gabi, e puţin cam greu să compari merele cu perele. Nu vreau să spun prin asta că acum bunătăţile curg râuri, pentru că acum, spre deosebire de „atunci”, banii (mama lor de bani!) au altă valoare: atunci îi aveai degeaba, iar acum îţi cumperi bunătăţi doar cât şi ce ai nevoie, ca să te ţină buzunarul.
OK, ajunge cu primul punct! Dacă merg în ritmul ăsta, o să-i dărâm serverul lui Cristi cu un simlu reply :))
2. PIB-ul … din cât am învăţat eu la economie politică (aşa-i zicea pe vremea aia şi crede-mă că am învăţat, chiar mama îmi era profesoară) formula pur aritmetică de calcul a PIB-ului este identic aceeaşi, s-au schimbat doar numele/denumirile persoanelor/funcţiilor care îşi bagă picioarele în ea de artimetică a PIB-ului, din diverse poziţii de decizie. În condiţiile de la punctul 1, „bătălia” în PIB-uri este cvasi-neavenită. PIB-ul de atunci curgea către plata aberantă a datoriilor externe ale .RO şi ale extravaganţelor clicii din vârf (inclusiv afaceri „bulgăreşti” cu tot felul de ţări care mai de care mai „africane”), iar acum curge într-o proporţie (asta înseamnă procente!) mult mai mică în avioanele unora, motocicletele altora, vilele, trofeele de vânătoare ale diverşilor … dar cuvântul cheie în cele de mai sus este „proporţie”!
3. Polarizarea lui Peşte! da’ cine a zis că ne naştem egali în capacităţi şi inteligenţă (ok, admit, în cazul unora se poate numi şi şmecherie)? nici măcar Ceaşcă n-a mers după principiul egalitarismului, dacă vrei îţi amintesc: „fiecare după puteri, fiecăruia după nevoi!” … congresul XII, dacă bine îmi amintesc, dar n-aş băga mâna în foc!
O scurtă pauză filozofică: egalitarismul ne-a băgat în necaz in the first place! un vis erotic neîmplinit de-al lui Marx, transpus în practică de diabolicul Lenin, după „ajustările” ideologice de rigoare! un succes politic uriaş, de altfel … Gabi, viaţa mea sau a ta sau a tigrului bengalez din delta Gangelui, sau a cocoşului din bătătura mătuşii se ghidează după principii de fapt simple: accesul la resurse pentru supravieţuire! supravieţuire care nu este nici ea un scop în sine ci are o finalitate EXTREM de clară: perpetuarea speciei! Diferenţa dintre mine şi cocoş, sau dintre tine şi tigru (sper că apreciezi alegerea termenilor în comparaţii! ) este că noi putem să ne vedem de interesele personale şi în cadrul unui grup (socializare, dar asta fac, în esenţă, şi furnicile) ba putem chiar să ajutăm elementele din grup mai neadaptate darwinistic, pentru că … ne ajută să socializăm mai bine, cu multiple avantaje indirecte! ah, nu … nu e vorba de altruism! O să zici că sunt cinic … such is life!
4. Agricultură? Gabi, când ai fost ultima oară la ţară? or even better, când ai fost ultima oară la ţară în Ardeal (for instance)? agricultura este o parte a economiei, şi funcţionează (economic vorbind) după EXACT aceleaşi principii ca şi restul economiei! aşa că … vorba lui Cristi: ce-i cu agricultura? crezi că i-a priit în mod deosebit politica iliesciană a schimbărilor cu paşi minusculi? dar nu, să nu intrăm în zona asta … deviem şi e păcat!
5. Speranţa medie de viaţă … nu cunosc şi mi-e lene să mă dau pe situri ale institutelor de statistică (oare au situri organizaţiile astea? ). Presupun că există explicaţii perfect plauzibile atât pentru scădere cât şi pentru creştere … un lucru însă e cert: viaţa de zi cu zi are un CU TOTUL alt ritm faţă de cel din 89, nu se poate ca asta să nu aibă şi efecte negative, pe lângă cele evident pozitive.
6. Punctul de pensie … oh, my God! Gabi … iarăşi mere cu pere! 60% din ce în 96 şi 37.5% din ce în 2007? zău dacă în locul tău aş fi pomenit tocmai 96, inflaţie şi dobânzi aberante etc. … şi nu e numai asta! se leagă perfect de punctul 5 şi demonstrează că Cristi a avut dreptate: speranţa de viaţă a crescut; iar natalitatea a scăzut => mai mulţi bani pe pensii acum decât atunci! o altă problemă: statul a „pierdut” o seamă de „vaci de muls” prin privatizare, „vaci” pe care le foloseau diverse ministere pentru a completa diverse gauri in economie, dupa criterii complet opuse oricarei logici economice dar perfect adaptate electoral catre o populatie obisnuita sa fie asistata! care populatie imbatraneste si se pensioneaza, Gabi …
7. 1% studenti fii de tarani! nu cred ca incerci sa arunci pe masa stereotipul cu fiul de taran care n-are bani sa faca scoala, in timp ce 15 alti membrii ai familiei isi rup spatele la coasa ca sa faca bani de gazda prin vreo metropola universitara! refuz sa cred asta … in primul rand cifra pare complet neverosimila si stim amandoi de ce: se intra la prea multe facultati dupa mediile din scoala si/sau bac, iar la tara (sau in micile orasele foste m0no-industriale) notele sunt … „care este” (parafraza dupa celebrul tau coleg de doctrina) ca „se da” pe lemne, lapte, oua si alte materiale de troc, doar din ceva trebuie sa traiasca profesorii aia; in al doilea rand, imi dau seama ca nu te-ai gandit (dupa suspansul de la punctul 4) ca multi tineri de la tara prefera sa nu mai mearga la scoli inalte si sa se ocupe de pamnt, porci, oi … doar avem exemple de oieri celebri all over TV. Scuze, devin sarcastic, dar lasand gluma deoparte, cunosc O MULTIME de cazuri care au speculat terenuri agricole si apartamente „cutie de chibrit” in orase si si-au luat tractor (sau alte utilaje) si castiga mai bine decat un doctor dupa 10 ani de studii, rezidentiate, cursuri, garzi si spagile de rigoare! simplu calcul de rentabilitate, care poate fi diferit de la om la om pentru ca … ai ghicit! NU NE-AM NASCUT EGALI!
8. Ba s-avem pardon: electoratul batran dispare! pentru ca cei ce vor imbatrani peste 15 ani sunt mult mai putini decat cei care sunt batrani acum! la „chestia de biologie” pe care ai pomenit-o ai uitat sa iei in calcul propriile cifre demografice; ca raportul activi/pasivi nu se modifica, ba chiar se altereaza, asta e alta poveste (cea care doare de fapt), care tine si de natalitate si de cati „activi” mai raman prin tara sa faca odrasle cu buletin .RO, dispusi sa fie batjocoriti de un parat birocratic autosuficient si totalitar … hop! iar deviez, sorry!
In fine, concluzia pe baza careia contrazici tu concluzia lui Cristi (oops, ce alambicat am zis-o) este eronata. Ca sa-mi aplic propriul subiectivism, eu stiu cu sigurata ca o duc mai bine. Cu aceeasi siguranta afirm asta si despre 99% dintre cunostintele mele din cercul cel mai larg cu putinta, din multe colturi ale tarii; si cu aceeasi siguranta afirm asta despre tine, Gabi … o duci mai bine acum decat in 89, si nu cred ca ma vei contrazice nici in ceea ce priveste cercul TAU larg de cunostinte.
Si acum, ca sa aplicam statistica in mod corect, adica prin extrapolare de la suficiente cazuri particulare la unul statistic general, concluzia lui Cristi e corecta: romanii (per total) o duc mai bine acum decat o duceau prin 89-90 (si nu vorbim aici doar de aspectul financiar); spe deosebire de tine, eu n-am sa incerc sa aplic un rezultat statistic vreunui caz particular si sa-i explic unui lenes lihnit de foame ce-si ineaca amarul la prima carciuma ce-i iese in cale ca, de fapt, ele este satul! pentru ca probabil nu este, si nici nu va fi vreodata atat timp cat mentalitatea de asistat (perpetuata cu asiduitate de PSD intr-o vreme nu demult apusa) nu va fi disparut (statistic vorbind, evident).
Vremea lui „sa-mi dea primarul”, sa vina presedintele”, „să dea guvernul, că suntem năcăjâţi” … a cam trecut! asta e adevarata solutie, si din pacate nici un partid politic nu a inclus in programul lui un principiu de educare a tinerilor in spiritul stimularii initiativei personale si a increderii in sine, a eliminarii mentalitatii de asistat!
OK, ajunge. Scuze pentru lungimea reply-ului, dar s-a intamplat sa citesc articolul lui Cristi si replicile la un moment potrivit pentru compuneri.
Dragii mei,
Voi ati citit ce am scris eu mai sus!?
Dialogul e posibil daca plecam de la acelasi cadru de referinta. Altfel, vorbim singuri.
Pentru mine, ca pentru toata civilizatia noastra de la revolutiile burgheze incoace, oamenii se nasc egali. Totul se construieste plecand de la acest principiu in tarile democratice. Uite de ce nu suntem noi o tara democratica… Si de ce „liberalii nostri tineri” sunt niste conservatori de „sparie gandul” cu aroma de fascism in polemici… Si de ce nu merg lucrurile!
Si nu-mi pune intrebari ridicole (cum era cea cu daca am mers… unde!?) Am dat un sfat Andrei. Il mai dau odata (asa se scrie acum, dupa noile reguli ale Academiei!?)
Cred ca va adresati altcuiva. Daca intram in polemici personale e bine sa stiti cu cine vorbiti. EU SUNT GABI! Si nu sunt senatoare.
Problema este mai grava cu Cristi, ca el stie ceva mai bine cui se adreseaza.
Si lasa sofismele subtiri! Pot fi demontate de un elev de-a noua, mediu. Intreab-o pe mama.
Si ma bucur ca toti o duceti bine; nu ma bucur ca traiti intr-o lume asa ingusta si oarba la ce se intampla in jur…
PS
Nu va mai grabiti atat (daca viteza o fi de vina; teoria relativitatii ar zice invers, cred). Majoritatea europenilor (barbatii) traiesc cu aproape cinsprezece ani mai mult. Luati exemplu!
Gabi, cred că faci o confuzie între egalitatea şanselor şi egalitatea în faţa legii pe de-o parte şi egalitatea la naştere. Nu ne naştem cu toţii egali, de aceea legea ajută. Un copil de ţăran are aceleaşi şanse ca un copil de orăşan în a intra la facultate sau a găsi un post la oraş. Nu stă nimeni la poarta facultăţii să spună „a, tu eşti de la ţară, marş la coada vacii”. Însă în proporţie de 90% un copil care provine dintr-o familie fără educaţie va rămâne el însuşi cu o educaţie precară, dar fiindcă acestea sunt modelele din cercul său, nu pentru că îi interice cineva.
În ceea ce priveşte media de vârstă, totul depinde de stilul de viaţă. Mulţi concetăţeni de-ai noştri beau cam mult şi în general de proastă calitate, fumează cam mult, exagerează cu grăsimile, nu se duc la medic decât în ultimul moment etc. În momentul în care stilurile de viaţă vor fi cât de cât asemănătoare şi speranţa de viaţă se va apropia.
Sa nu mai indrazniti sa criticati clasa politica chiar daca ar fi de zece ori mai subtire decat este! Procedeaza in cea mai mare parte a ei exact dupa principiile pe care i le propuneti.
Ca voci ale societatii civile ce incercati sa fiti, cititi intai Declaratia drepturilor…
Egalitatea de sanse e un concept gol de continut.
Nimeni nu poate garanta „norocul”, „hazardul”, „aleatoriul”, „intamplarea” (mai are vreun alt inteles cuvantul „sansa”!?”)
Nu oamenii sunt inegali. Ei sunt numai diferiti. Conditiile in care ei se nasc, cresc, sunt educati sau nu, sunt inegale. In aceste conditii, si rezultatul…
Mai citeste-ma acasa , ca trebuie sa muncesc. Am un raport la PE de predat maine.
Gabriela Cretu nu e tot una cu Corina Cretu(difera si taberele din care fac parte, prima find din tabara Ponta iar cea de-a doua din tabara Iliescu) Asa cum Liliana Tomoioaga nu e tot una cu Ana Pauker. Totul consta in faptul ca asemanarile sunt izbitoare.
Cu stima,
O PSD-ista inraita: Andra Rus
Drace! Eu nu sunt din tabere. Eu sunt din PSD. Cat despre Ponta, eventual, daca se straduie, ca e inca tanar, poate sa fie in tabara mea (adica in armata de militanti pe care eu o numesc PSD si care a castigat multe batalii pe care sefii lor le-au pierdut). Citeste interviul pe care i l-am dat lui Cristi in Cadran Politic.
Primesc toate fetele dotate cu inima mare si ceva minte in tabara; alte conditii – maini, picioare, lungi sau scurte, plete, etc. – nu se cer.
PS
Tu unde ai cunoscut-o pe Ana Pauker!? Despre Liliana stiu ca e cercetatoare stiintifica de gradul I (adica profesoara universitara) si este o femeie absolut OK. Nu toti au harul vorbirii sau stil Gucci (la social democrati nici nu se potriveste; la Gucci ma refer, nu la harul vorbirii)
Sau eu seman cu Corina!?
Pe cand o PSD-ista imbunata!? Inraiti sunt prea multi pe lume…
Err, mă tem că nu prea pricep de ce te-ai înverşunat în halul ăsta, Gabi.
OK, am făcut o confuzie în ce te priveşte … scuzele de rigoare! pe mine mă cheamă Nicu (nu Andrei) aşa că pe undeva suntem chit.
M-am exprimat civilizat (zic eu), n-am sărit să dau cu paru’ sau să impun cuiva părerea mea, am încercat doar să demontez argumentat cele 8 argumente iniţiale ale tale (cu succes, ar zice unii, de vreme ce ai răspuns în felul ăsta).
De unde până unde „aroma de fascism”? aici chiar ai dat cu bâta-n baltă, te-aş ruga să-mi explici ca unui „tânăr liberal” (deşi a trecut ceva vreme de când nu mă mai pot numi tânăr, iar liberal am rămas doar în gând). No offence, da’ e puţin jignitoare „aroma” aia, de-aia aş vrea să înteleg cum cineva care nu-ţi împărtăşeşte opiniile devine „fascist”.
Poveştile tale cu „oamenii se nasc egali” se aplică (încă de pe vremea revoluţiilor burgheze, cum bine observai) exclusiv în faţa legii! Şi aici „artimetica” te doboara: o persoana cu IQ 80 nu va fi NICIODATA egala cu o persoana cu IQ 80 … asta ca să dau doar un simplu exemplu! asta nu înseamnă că 80-ul nu poate fi mai realizat în viaţa decât 90-ul, pentru ca intervine şi şansa pe care o pomeneai tot tu, precum şi o mulţime de alţi factori individuali.
Nu sunt surprins că încerci să setezi egalitarismul ca premisă de lucru, în felul ăsta ai avea „bătălia” pe jumătate câştigată, dar … nu e asta premisa de la care s-a pornit! s-a pornit de la afirmaţia conform căreia românii o duc mai bine acum decât în 89, cee ce face ca premisa să fie o evaluare corectă a ceea ce înseamnă „mai bine”.
Şi aici nu prea ne înţelegem noi, pentru că eu percep statistica pornind de la multe cazuri particulare spre un trend general, iar tu o percepi ca trend aplicat unor cazuri particulare.
Dar sunt surprins că virezi discuţia către „polemici personale” … eu am dat exemple personale pentru că erau la îndemână şi pentru nici un alt motiv ascuns!
Ah! încă ceva: la faza cu „sofismele subţiri” m-ai pierdut de tot! habar n-am despre ce vorbeşti … la mine în dicţionar un sofism înseamnă un rationament aparent corect, dar in fond incorect, construit astfel in scopul de a induce in eroare!
Nu contest faptul că în ceea ce am scris mai sus e posibil să existe erori, dar te asigur că nu sunt intenţionate, aşa că o să te rog să exemplifici concret, nu cu poveşti de genul „elev de-a noua, mediu, intreab-o pe mama” …
Logica mea inginerească zice că atunci când vrei să demostrezi ceva, trebuie să vii cu argumente, nu cu „sofisme” … eu asta am încercat! dacă n-am reuşit, e vina mea, dar te rog corectează-mă concret, altfel voi face din nou aceleaşi erori.
domnului banu, cu stima din partea unei psd-iste
sunt o tanara de 38 ani, casatorita, cu un copil, sunt de profesie economist, am si o mica firma de consultanta pe relatii de munca, impartasesc ideile de stanga. chiar daca sunt dintr-un mic oras de provincie am foarte multi prieteni asemeni mie in psd. ma imbrac in mare parte din timp in tinuta sport (blugi, tricou-caldura mare!!!!!), nu-mi plac costumele.
nu credeti ca etichetati foarte usor oamenii? va propun sa mergeti la un sediu psd .oricare din tara si veti constata ca acei despre care vorbiti mai exista doar in imaginatia, dati-mi voie sa va spun, rautacioasa a unora. fratilor sunteti pesimisti rau de tot!!!!.
cu toata stima construiti un viitor decent fara psd-isti. dar construiti ceva. presa, mass media in general, e intr-adevar o putere in stat. cand demolati de preferinta puneti ceva in loc. spatiile goale sunt anoste. am senzatia de gol in politica in zilele noastre. eu am mare speranta in acesti tineri pe care unii ii puneti la zid indiferent de mediul din care provin, nivelul intelectual sau locul in care se realizeaza, in tara sau strinatate.
caldura usoara!!!!!!!
1. Am explicat mai sus scurtimea momentana a contra – argumentelor (demontarilor)
2. „Andrei” este genitiv-dativul de la Andra, Nicu.
3. Fii dragut si citeste p 8 din Femeile si politica la ramani (la mine pe blog); e un caz aplicat al problemei egalitatii
4. Nu te teme, revin! Poate intre timp termin de renovat blogul si recuperez comentariile de la posturi; multe pot servi si discutiei noastre.
Am uitat.
5. Batranii liberali sunt Bratienii, in context. Asa ca esti tanar, don’t worry…
Multzam de compliment, Gabi …
Nu conteneşti să mă surprinzi (spun asta în cel mai pozitiv mod cu putinţă).
Am să citesc în blogul tău!
Dacă ai nevoie de ajutor cu reconstrucţia, te ajut cu plăcere … sunt „de meserie”! adică mănânc o pâine din construit şi/sau reconstruit chestii online … nu din „demontat” :))
Domnule Cristian Banu,
Asemeni lui Carmen, nu vad de ce sunt atat de necesare „etichetele”. Asemeni ei, sunt tanara. Nu ma imbrac totdeauna sport, pentru ca imi place sa port costum, si pentru ca profesia mi-o impune: lucrez intr-o universitate din tara asta, finalizez o teza de doctorat in filosofie (daca asta inseamna ceva) si am devenit membru PSD din convingere si din proprie initiativa, pentru ca atunci cand am simtit nevoia sa fac ceva pentru cei din jurul meu, doar un partid de stanga mi s-a parut potrivit.
Prin urmare, nu sunt chiar o intelectuala – as da dovada de infatuare sa sustin asa ceva – dar nici fost membru PCR. Si nici „figura de ceara”.
In logica (specialitatea mea) se face distinctia intre propozitii universale afirmative, de tipul „Toti PSD-istii sunt fosti comunisti (sau hoti, sau corupti)” – cum vreti, si propozitii particulare negative (desigur, si universalele si particularele pot fi si negative si afirmative, pentru scurtimea discursului, am ales sa exemplific doar acele tipuri care imi servesc argumentarii), de tipul „Unii PSD-isti nu sunt fosti comunisti (sau hoti, sau corupti)”. Tot in logica, aceste doua tipuri de propozitii despre care vorbesc se numesc contradictorii, in sensul (pe scurt, nu va mai plictisesc), ca este de ajuns un singur exemplu de PSD-ist necomunist, pentru a face adevarata particulara negativa, care la randul ei va face, perfect corect din punct de vedere logic, falsa propozitia universala.
De ce am considerat necesara o demonstratie atat de plicticoasa?
Raspunsul e simplu: dati-mi voie sa ma consider eu exemplul care face adevarata particulara negativa, pentru a falsifica universala afirmativa. Imi veti spune: „cu o floare nu se face primavara”. Iar eu va voi raspune: nu e doar o floare, dar chiar daca ar fi numai una, tot e de ajuns.
Si luandu-ma pe mine ca exemplu, vreau sa discut o alta chestiune: m-am implicat in politica pentru ca vreau sa fac ceva pentru tara asta (stiu ca suna ciudat); spre deosebire de intelectualii romani, consider o manifestare de lasitate sa stau pe tusa si sa comentez (cu superioritate si mai ales scepticism, care de multe ori cade in solipsism) ce nu merge in tara asta.
De implicare din partea intelectualilor are nevoie tara asta, nu de discursuri, care, oricat de frumoase ar fi, nu dau de mancare saracilor. Ne plac cuvintele: ce-ar fi sa si actionam? Jucam histrionic rolul unei caste care prescrie societatii normele dupa care ar trebui sa traiasca. Si avem impresia ca indeplinim un rol vital. Cu sau fara superioritatea comentariilor noastre, viata romanilor merge inainte, mai bine sau mai prost.
Ceea ce vreau sa spun este ca poate ar fi bine sa renuntam la etichete, la comentarii, si sa ne suflecam manecile, sa nu masuram nivelul de trai al romanilor dupa numarul clientilor din hipermarket-uri. Chiar daca acestia sunt mai multi, ce facem cu cei care isi vand calul sau vaca pe 100 RON, pentru ca nu mai au ce le da de mancare? Aici intervine solipsismul pe care il combat eu: daca nu ma gandesc eu la ei, inseamna ca nu exista. Ei bine „esse” nu este „percipi”!
Cand vor intelege ca un intelectual isi indeplineste menirea cand exista „in” societate, si nu cand vorbeste „despre” ea, atunci vom avea si intelectual, si de stanga. Pana una-alta, dati-mi voie sa ignor pe cei ce fac discursuri, si sa consider ca nu e pierdere a PSD-ului ca nu exista intelectuali de stanga, ci ca pierderea e Romaniei, si a lor insile (pentru ca nu vor depasi, astfel, niciodata, bariera frustrarii generata de autosuficienta).
Carmen, Cathy, nu înţeleg ce aveţi cu mine, fiindcă articolul este chiar binevoitor la adresa PSD, ideea fiind că acest partid a scăpat de nostalgicii comunişti, ajungând acum la un bazin electoral format din oameni cu simpatii de stânga – o dovadă în acest sens fiind chiar voi două – pornesc de la premisa că sunteţi reale şi nu doar îndepliniţi „o sarcină de partid” cum se poartă. Singura critică a fost că actuala conducere a partidului este incapabilă să comunice cu acest electorat şi merge în continuare pe un stângism populist care undeori este chiar de prost gust.
Domnule Banu,
Formula de inceput din interventia mea anterioara v-a plasat in eroare: nu era pentru a va adresa o acuza, ci pentru ca sunteti, simplu, gazda acestei discutii.
Nu cu Dvs. am eu ceva, ci, asa cum probabil ati inteles foarte bine din interventia mea, cu „cercul meu larg de cunostinte” care, de multe ori nu stiu ce inseamna adevarata dreapta sau adevarata stanga, dar, in virtutea „modei etichetelor” se declara a fi ” de dreapta”, pentru ca „e de bon-ton” ca un intelectual sa fie de dreapta (chiar daca are un salariu din care de abia isi permite sa-si plateasca o chirie, chiar daca nu-si cumpara carti din librarie, ci prefera sa le xeroxeze, chiar daca nu a mai fost la mare din vremea studentiei…etc.).
A fi de stanga inseamna sa porti un stigmat. Asa cred ei.
Eu nu pot fi altfel decat de stanga (pentru ca sunt o tanara, cadru didactic, traiesc doar din salariul pe care mi-l da universitatea, si vreau sa schimb in bine viata celor care o duc rau). Nu vad nimic rau in a fi de stanga – iar supozitia „irealitatii mele” si a „sarcinii de partid” e jignitoare.
Nu surprinzatoare insa. Intr-adevar, cvasitotalitatea cunostintelor mele considera ca e o rusine sa fii de stanga.
Atitudinea Dvs. in ce ne priveste, pe mine si pe Carmen, e, scuzati-mi indrazneala, ca in bancul cu olteanul: vede girafa pentru prima data in viata, ii admira picioarele gratioase si gatul lung, scutura din cap si merge mai departe, auto-asigurandu-se: „Asa ceva nu exista!”
Existam, domnule Banu, existam, chiar daca pare de necrezut.
Doamna Gabriela Cretu, nu vreau sa ma implic in discutie (este mult prea cald) dar, daca inca urmariti acest topic, as vrea sa va intreb ceva. Nu am o preferinta pentru un partid sau altul asa ca intrebarea poate fi adresata oricarui partid: nu ar fi fost o idee buna ca astfel de discutii sa aiba loc mai des? Unul din principalii factori ai caderii stangii romanesti (sau a clasei politice in general) este si ignorarea „vocii poporului” (urata sintagma). Mai exact poate ar fi fost o idee sa intrebati oamenii ce vor de la un partid, pentru ca din 1989 si pana azi s-au shimbat mult asteptarile. Sa nu imi spuneti ca faceti asta, pentru ca daca ati fi facut-o PSD-ul nu ar fi ajuns in situatia in care este. Am mai evoluat, iar o simpla crestere a pensiilor nu mai ne atrage. Dimpotriva ne cam enereaza, pentru ca stim ca este facuta pe principii populiste iar in 17 ani am inceput sa uram astfel de incercari de momire. VALABIL PENTRU ORICE PARTID: a trecut timpul politicii de weekend, dam o majorare si toti ne voteaza. Cam este cazul pentru o politica responsabila si coerenta, ca doar am aderat nu doar la UE ci la un nou stil de viata.
Concluzia mea: partidele trebuie sa invete sa dialogheze cu TOTI oamenii, nu doar cu un segment social. E usor sa satisfaci o parte mica, e mai greu sa satisfaci o majoritate, conditie esentiala pentru o guvernare linistita.
Eu zic ca totul se porneste de la organizatiile de tineret.Atunci cand org.de tineret vor deveni o pepeniera a tinerilor politicieni, a celor care vor cu adevarat sa faca politica (bazandu-se pe principii si idei in care cred cu adevarat), si nu a unor oportunisti si cabotini, atunci vom putea vorbi despre o viitoare clasa politica „curata”.Nu de uninominal sau lustratie avem noi nevoie, ci avem nevoie de o implicare activa in politica si in societate civila a tinerilor si a intelectualilor (cum am spus si aici)
O coordonare si relationare mai buna intre tineri si seniori ar face iarasi un mare bine tuturor.
Monser,
(eu sunt cam ocupata pentru toti in acest moment dar nu ma pot abtine)
Nici Kogalniceanu n-a fost la ’48, ca nu avea birja, asa ca inteleg chestia cu caldura…
1. Vezi mai sus
2. Marirea pensiilor este o masura social democrata cand e sustinuta de social democrati (e centrala in orice program de stanga) si populista cand e facuta de partide de dreapta inainte de alegeri
3. Pensionarii actuali sunt cetateni actuali, cetatenii activi actuali sunt pensionari viitori (nimeni nu scapa, daca nu il scapa cea cu coasa mai devreme…)
4. Nu am auzit aceleasi reactii cand a fost vorba de Fondul Proprietatea sau de autostrazi (si pensionarii ar putea spune ca niciodata nu o sa-si incerce „bolizii” pe ele…)
5. A crea punti intre generatii este esential pentru orice societate democratica (si uman, atat timp cat hulitii pensionari sunt parintii si bunicii nostri, cei activi; niciunul nu e de import); a invrajbi generatiile intre ele e impotriva stilului de viata pe care tocmai l-am adoptat; in acest „stil” nimeni nu poate fi considerat inutil…
6. Care sunteti pensionari dintre cei ce comentati aici!?
@Stas
Care esti frate!? Au aparut tinerii cu iluzii, visuri si credinte la vedere!? De cand va asteptam! M-am saturat sa aud despre cariere, functii care li se datoreaza pentru ca sunt, masini si gadget-uri. Incepusem sa-mi pierd speranta. Nu uita: „Varsta este o stare de spirit!” Unii imbatranesc prea repede…
O masura este populista si in momentul in care este aplicata doar pentru a aduce voturi si fara a avea acoperire in buget. De ce nu sunt marite si salariile? Oare pentru ca nu exista bani? De cate ori au fost marite salariile sau pensiile, pentru ca in urmatorul an cresterea inflatiei sa faca inutila aceasta masura? Reticenta fata de aceasta masura nu are nimic a face cu pensionarii (putea la fel de simplu sa fie tintit orice alt segment social), ci izvoraste din frica (iar pentru unii convingerea) ca este o masura pur electorala.
PS: intr-un program de stanga (ca si unul de dreapta) sunt incluse multe masuri dar pe langa masuri sunt incluse si mijloace de realizare.
PPS: imi cer scuze pentru tonul ironic dar cresterea pensiilor nu prea mai este o masura social-democrata, fiind capturata de liberali si introdusa in vesnicul razboi PNL-Basescu (sau invers) 🙂
@gabrielacretu – au aparut tinerii, defapt ei au fost – sunt – si vor fi.
cei care au fost, au renuntat tocmai din cauza valorilor si ideilor in care credeau atat de mult – au vrut, au dorit foarte mult sa ajute cumva, dar stagnarea i-a demoralizat (acuma ii poti gasi in multinationale, firme de consultanta etc).
cei care sunt – nu mai au in ce sa creada.si nu exista acel „ceva” sau „cineva” care sa le „dea aripi”, un catalizator politic.
cei care vor fi – nu prea sunt deocamdata. pentru ca nu au modele, si nu au pentru ce (majoritatea urmaresc interesul pecuniar, nu politic sau civic)
cam asa vad eu lucrurile la tineret.mai avem de munca ca sa ajungem la nivelul organizatiilor de tineret din Franta sa zicem (nu mai zic ca in Europa, majoritatea tinerilor sunt de stanga – si se implica activ in viata civica).Totusi, noi vrem sa construim, si oarecum sa „deschidem ochii” tineretului nostru adormit 🙂
dar ne multumim cu ce avem, si speram la mai bine 🙂
Stas,
Ceilalti au imbatranit prematur sau… au ramas tineri (in ciuda varstei).
Faptul ca dorm e tris. Mai grav e ca nu viseaza…
Avem o mare nevoie de visuri, sa avem ce transforma in realitate…
Cristi,
Ti-am raspuns la o juma’ de intrebare mai veche (la mine, ca vad ca ne-am mutat cu totii aici)
Freeforall, (ce nume mai e si asta!?)
Ai dreptate, in cazul concret; la noi totul se reduce la dai, si lupta, si dai si lupta.
Nu e nici un castig electoral (ca nici nu-s alegeri si nici nu era vorba de asta; era mai curand vorba sa preluam initiativa politica); nu m-as mira sa-mi spuna unii, in cele din urma, ca Basescu a marit pensiile…
„Atentie, comentariile sunt moderate!…”,nu credeti ca este vorba de o formula diplomatica de a introduce cenzura in presa?Protestez,ma opresc aici.
Aş avea rugămintea de a verifica în dicţionar diferenţa între moderare şi cenzurare. Asta ar fi una. A doua ar fi că n-ar fi trebuit să vă opriţi la acea propoziţie, fiindcă mai urmau două fraze, suficiente cred pentru a înţelege natura moderării.