Se pare că lucrurile nu sunt chiar atât de clare pe cât am lăsat eu să se înţeleagă în articolul de ieri. PSD este în continuare spart în bucăţi, existând o presiune reală, mai ales din partea celor „mici” pentru a intra la guvernare, indiferent cu cine, în vreme ce „ăia mari” par să fi luat o pauză de gândire.
Văzând lucrurile de pe margine, nu înţeleg dorinţa PSD-ului de a intra acum la guvernare. Indiferent cu cine s-ar alia, are toate şansele să iasă prost. Nu mai este chiar foarte mult până la alegerile la termen şi riscă să deconteze toate problemele şi frustrările acumulate în ultimii doi ani şi jumătate de circ politic. Desigur, presiunea celor mici are o explicaţie clar pecuniară, deşi lucrurile nu mai sunt chiar ca pe vremea lui Adrian Năstase şi Mischie. Se vede ce a păţit boierul Morega, o dovadă vie a faptului că lumea nu stă chiar pe loc, deşi nu se mişcă atât de repede precum vrem unii dintre noi.
Dacă se asociază cu PD-ul, are toate şansele să devină un PSD(D) după modelul PLD pe care devine din ce în ce mai evident că Băsescu îl aplica asupra pesediştilor, cu Ioan Rus & Gaşca de la Cluj pe post de Stoica-Stolojan, mai mult sau mai puţin voluntari. Eşecul pelediştilor ar trebui să-i facă pe cei care au ceva mai multă minte să stea mai cuminţi. Din păcate pentru aceştia, singurul care pare lucid este tocmai… Ion Iliescu, adică piatra de moară care trage partidul înapoi în anii ’70. Oricum, ieri am asistat la o serie de nuanţări din partea lui Rus şi a lui Dâncu, ceea ce mă face să cred că negocierile cu PD-ul nu au mers aşa cum vor pesediştii (asta lăsând la o parte opoziţia fermă a socialiştilor europeni care le-au spus clar că nu acceptă o alianţă decât cu PNL, dar ar prefera să nu intre la guvernare).
În altă ordine de idei însă, nu văd o altă variantă de a avea o majoritate stabilă care să poată guverna rezonabil în următorii ani decât o alianţă PNL-PSD, cu condiţia ca Ion Iliescu să facă un mare pas înapoi şi să nu se atingă de cota unică, poate singurul lucru inteligent şi benefic făcut pentru populaţie şi pentru ţară de un guvern în ultimii 60 de ani.
PD-ul nu este partid de guvernare, este partid de opoziţie, anti-sistem, ei fugind de răspundere ca dracul de tămâie. Nu văd acest partid şi pe Traian Băsescu însuşi făcând altceva decât gălăgie şi aruncând responsabilitatea pe umerii altora.
Mai mult sau mai puţin voalat este şi ceea ce sugerează Bruxelles-ul – şi încă o dată nu mă pot abţine să nu remarc că nici până azi Traian Băsescu nu a primit măcar un mesaj de încurajare sau felicitare, ceea ce creează o problemă serioasă de legitimitate externă a României, ţinând cont că o parte importantă a job-descriptionului prezidenţial o reprezintă reprezentarea externă.
În plus, obiectivul PD-ului şi al lui Traian Băsescu sunt alegerile anticipate pentru a profita de valul de simpatie în urma referendumului şi a nu da timp adversarilor să se reorganizeze., obiectiv care nu avantajează în nici un fel PSD-ul în momentul de faţă (în mod paradoxal, eu aş spune că PNL ar ieşi în avantaj cu anticipate acum, nu că le-ar câştiga, ci pentru că ar obţine un scor mult mai bun decât i se proroceşte, ceea ce ar fi echivalent cu o victorie).
În fine, orice doreşte să facă Traian Băsescu – alegeri anticipate şi demolarea guvernului Tăriceanu – nu se poate face decât cu binecuvântarea PSD, binecuvântare pe care acesta pare tot mai puţin tentat să o acorde, dintr-o evidentă lipsă de încredere, iar logica în care a funcţionat Băsescu şi PD-ul împiedică o colaborare pe faţă. În aceste condiţii, discursul de azi din Parlament al lui Traian Băsescu va fi apă de ploaie. Partidele politice par să fi descoperit călcâiul lui Achile. În locul ostilităţii care l-a transformat pe Băsescu în „unicul salvator al neamului”, îi oferă acestuia calmul şi acceptarea tuturor obiectivelor prezidenţiale: vot uninominal, modificarea constituţiei, deconspirarea arhivei PCR…
Sunt foarte curios cum va reusi PNL sa pastreze liniile esentiale ale programului de guvernare in negocierile cu PSD. Pe de o parte, PNL nu-si permite sa renunte la politicile manifest de dreapta, cum ar fi cota unica (am auzit ca Mihai Tanasescu a promis ca PSD ar pastra cota unica daca ar veni la guvernare).
Pe de alta parte orice masura de stanga (cresteri de pensii, salarii, etc.) care va fi ceruta de PSD va trebui totusi gestionata de PNL, care are raspunderea guvernarii in limitele decentei si stabilitatii economice.
Va fi destul de greu ca PNL sa refuze de plano masurile „care vor veni in sprijinul populatiei” (ma refer la populisme) fara a risca sa apara ca guverneaza contra cetatenilor. Aici populismul PSD se va imbina armonios cu populismul PD, si vor lua amindoua aaaaarriipi.
Cred ca cea mai buna strategie a PNL este de a promova temele sale traditionale (lustratia, anticomunismul, sprijinirea capitalismului autohton) preluate mai nou si de Basescu. Dar sa le promoveze incapatinat, chiar cu riscul – sau chiar cu scopul – de a provoca o reactie a PSD (aripa Iliescu), mizand pe faptul ca PSD nu are interesul sa provoace, totusi, alegeri anticipate.
In plus, ar trebui sa promoveze prin Guvern masuri care, daca ar fi respinse de catre PD in Parlament, sa poata genera o reorientare a electoratului de dreapta traditional catre PNL. 🙂
Dancu a spus pentru The Money Channel ieri ca PSD nu e legitim sa intre la guvernare si ca ar fi oarescare rezultate ale discutiilor cu Basescu de la Cotroceni. Cred ca urmatorul mare hop este ca PSD sa se decida clar: sprijina o motiune de cenzura sau intra la guvernare? Mircea Geoana vrea varianta 2 altii par sa meartga pe 1. Dar e destul de evident ca nu exista inca o hotarare unitara, definitiva…
din intreaga perdea de fum aruncata de strategii psd pe piata nu rezulta decat ca singura varianta viabila pe care o au este o sustinere a PNL…adika la fel ca pana acum.
o alianta cu PD e sinucigasa. poa’ sa negocieza si mama grupului de la Cluj, Basescu nu va respecta nici un deal, asa cum nu a facut-o niciodata.
A te baza pe iubitorul de licurici mari este într-adevăr sinucidere curată! PSD-ul ar fi nebun s-o facă, chiar şi pentru scurt timp … cu un astfel de om, teoria „mă fac frate cu dracul până trec puntea” nu ţine pentru simplul motiv că de fapt, nu mai apuci să treci puntea!
În condiţiile astea, status quo-ul în care ne găsim are toate şansele să se prelungească, în defavoarea lui Băse şi a P(L)D – apropos, îmi place sintagma asta pe care ai găsit-o pentru a sublinia „ciorba ţărănească” fiartă de onor el presidente.
Un singur lucru mă nedumireşte constant la tine: optimismul tău invariabil relativ la PNL! şi atenţie, spun asta din postura de „membru” PNL (complet inactiv, dar nu mai puţin „membru”). Eu pur şi simplu nu îmi imaginez cum ar putea PNL-ul să iasă bine din tot bâlciul ăsta, în condiţiile în care în afară de doctrină şi de nucleul dur de votanţi (myself included, dar oricum şi acest nucleu tot de doctrină se agaţă) PNL-ul nu are nimic de oferit în planul personalităţilor politice carismatice (sau măcar bine văzute în plan popular), ori românii au nevoie de voievozi (sau de potenţiali voievozi), după cum bine remarcai întru articol de-al tău mai vechi.
PSD va acorda sprijin parlamentar guvernului PNL-UDMR din doua motive pragmatice:
1. nu doreste alegeri anticipate
2. nu poate face coalitie cu PD-ul si PLD-ul atat timp cat aceste doua partide vor fi doar marionetele presedintelui.
Optimismul meu nu se bazează, din păcate, pe performanţele PNL, ci pe contraperformanţele celorlalţi. PNL a rămas singura alternativă la FSN (în condiţiile în care acţiunea lui Băsescu reuşeşte) sau la PD şi PSD, în cazul în care Băsescu nu reuşeşte.
De asemenea, mizez pe electoratul de dreapta care l-a susţinut pe Băsescu (şi PD-ul) sedus de o anumită agendă promovată de acesta şi care nu au cum să se simtă confortabil alături de Gigi Becali şi noul delir mistic al „unsului”, în condiţiile în care susţinerea agendei de dreapta a fost doar la nivel verbal… PD-ul cu Băse în frunte se bate cu pumnii în piept că vrea votul uninominal, dar în acelaşi timp trage sforile pentru alegeri anticipate ca să profite de scorul electoral pe care îl are. Până la urmă, când propaganda este în contradicţie flagrantă cu realitatea, oamenii aung să înţeleagă.
Un sondaj calitativ al DataMedia – pe care l-am comentat la vremea respectivă – spunea că sunt în jur de 46% de alegători cu concepţii de dreapta în România. Aceşti oameni nu au o altă alternativă politică reală decât PNL.
Aşa e, prin „contrast” cu ceilalţi PNL ar putea acumula niscaiva capital pozitiv … nu m-am gândit la asta. Dar oricum, e valabil doar în ipoteza în care nu se mai găsesc „membri marcanţi” care să-şi dea cu stângul în dreptul … şi din păcate, la capitolul gafe (mai ales de imagine) PNL-ul nu e cu nimic diferit de celelalte partide ale spectrului politic.