Naşterea noului partid nu trebuie, totuşi, privită numai cu ironie şi superioritate faţă de modul jenant în care s-a petrecut, aşteptând ca membri celor două grupări să se ia la bătaie. După câte se vede, momentul penibil a fost trecut şi nici prin filiale nu bate vânt de răzmeriţă. Sau dacă bate, el nu ajunge în presa centrală.
Primul an în Uniunea Europeană a adus câteva noutăţi importante pentru economia românească. Cea mai importantă noutate a fost fluctuaţia foarte mare a cursului valutar, asta după perioade îndelungate în care cursul se mişca într-o singură direcţie. Acum, în cursul aceluiaşi an am avut o apreciere-record şi o depreciere-record cu un ecart de aproape 20%.
Una dintre tezele avansate în ultima vreme este că apariţia marelui partid de dreapta va duce la „sufocarea” PNL, care va pierde electoratul său în favoarea noului partid. Deşi logică, teza mi se pare eronată şi nu cred că cele două partide vor concura în vreun fel pe acelaşi electorat.
Cei de la UPC au lansat o campanie de promovare pe bloguri, oferind stickuri USB şi chiar un Mac. O bună ocazie de a relua povestea aventurii mele cu UPC, soldată chiar şi cu o reclamaţie la ANPC. Deci…
După-amiaza aceasta am avut, împreună cu Virginia Mircea, redactor-şef la Cadran politic, o discuţie de peste două ore cu Emil Constantinescu, pe care o veţi putea citi săptămâna viitoare în numărul pe decembrie al revistei. Am descoperit o personalitate surprinzătoare, inteligentă şi mi-am schimbat complet părerea pe care o aveam despre el. Până acum preluasem cam pe nemestecate imaginea sa din mass-media, fără a acorda atenţie şi punctului său de vedere.
Dacă liberalii şi social-democraţii ar avea ceva inteligenţă şi capacitate politică, ar organiza alegerile parlamentare în următoarele 2-3 luni şi ar spulbera efectiv partidul prezidenţial. Chiar şi dacă nu vom avea alegeri prea curând, PSD şi PNL au mai mult de câştigat din această fuziune decât preşedintele. Să luăm fiecare partid pe rând:
