PD-ul este încă o dată salvat de la ridicol de o fumigenă prezidenţială. În ziua votării moţiunii de cenzură, Traian Băsescu semnează decretul de suspendare a lui Nagy Zsolt din funcţie, asta după ce democraţii şi udemerişti negociaseră, fără succes, ieşirea acestora de la guvernare în vederea împingerii PSD-ului în braţele PNL-ului. De altfel, ministrul Comunicaţiilor „o păţeşte” de fiecare dată când UDMR-ul nu răspunde la comenzile prezidenţiale. Coincidenţa este atât de mare încât trebuie să fii orb să nu o vezi şi m-a întristat să-l aud pe Sorin Ioniţă – un tip altfel deştept, care „vede” şi scrie foarte bine – că „eu chiar nu văd vreo ingerinţă politică asupra procurorilor”.

S-a lansat un nou proiect pe nume Youth Delegate, practic e vorba de o competitie…

Victoria la scor a lui Traian Băsescu la referendum lasă liber pe eşicherul politic doar locul de „opoziţie” a preşedintelui, rol pe care se bat PNL şi PSD. În momentul de faţă, liberalii stau mult mai bine şi sunt avantajaţi în faţa social-democraţilor lăsaţi să plătească oalele sparte ale acţiunii de suspendare a preşedintelui.

Declaraţia de după consultările de azi mi s-a părut mai degrabă bodogănitul unui pensionar neputincios…

Propunerea preşedintelui de refacere a Alianţei Dreptate şi Adevăr după doi ani şi jumătate în care s-a străduit din răsputeri să o destrame riscă să devină Waterloo-ul preşedintelui. Dacă am fi avut o clasă politică normală, preşedintele era deja terminat pentru „tentativă de lovitură de stat”. Fiindcă nu ştiu cum altfel poate fi interpretat gestul său de a invita partidele politice la negocieri pentru realizarea unui nou guvern când România are un guvern (imoral, incompetent, whatever – dar legal). Ca să nu mai vorbim despre instigarea la răsturnarea unui preşedinte de partid ales în mod statutar.

Cum comentaţi ieşirea Elenei Udrea de aseară? Adică: - Ce credibilitate (mai) are ea? -…

PNL-ul pregăteşte versiunea a treia a Convenţiei Democrate prin proiectul de colaborare cu PNŢCD şi fuziune cu AP. Ca orice vine de la PNL, şi această iniţiativă a fost criticată de mass-media aproape in corpore, ceea ce mă face să cred că de data aceasta liberalii sunt pe drumul cel bun. Să vedem plusurile şi minusurile acestui demers:

Propunerea făcută de Traian Băsescu liberalilor de a-l da jos pe Tăriceanu şi a rămâne la guvernare nu este altceva decât o confirmare a eşecului PLD-ului şi a lipsei de soluţii a lui Traian Băsescu. Preşedintele ştie că trebuie să facă ceva cât mai repede fiindcă electoratul său se plictiseşte şi-şi poate găsi un alt debuşeu al frustrărilor, iar P(L)D nu doar că nu-l ajută, ci îi şi creează probleme de imagine serioase. Nu ar fi deloc exclus ca această propunere „indecentă” să aibă darul doar de a distrage atenţia de la impotenţa P(L)D şi de la discuţiile din ultimele zile referitoare la colecţia de traseişti politici achiziţionaţi de partidul prezidenţial. Este o formă de a vinde pielea ursului din pădure în condiţiile în care moţiunea PD nu are şanse să treacă, iar pentru moment este neclar ce avantaje ar avea PSD-ul dacă ar introduce una.

În articolul de ieri luam în discuţie impotenţa politică a PD-ului care riscă la modul cel mai serios să pericliteze pe termen mediu şi lung proiectele politice ale lui Traian Băsescu. Cauza principală a acestei impotenţe este inadecvarea democraţilor la noul lor statut.