Impotenţa politică

Dincolo de penibilul situaţiei, bâlbiala democraţilor de la depunerea moţiunii de cenzură arată că efectele referendumului nu au lăsat urme atât de importante în rândul celor „322”, care nu par a avea vreun gând să treacă de partea „poporului” aşa cum probabil au sperat democraţii.

Câţi am fost la referendum?

Una dintre cele mai bune metode de a discredita o idee sau o acţiune este de a o apăra cu argumente greşite sau cu oameni compromişi. Eşecul referendumului poate fi explicat şi prin prisma faptului că suspendarea a fost iniţiată de un grup de persoane odioase publicului larg, precum Dan Voiculescu, Nicolae Văcăroiu, Antonie Iorgovan sau Ion Iliescu (sau, dacă preferaţi, de o instituţie nepopulară, Parlamentul).

Călcâiul lui Achile

Se pare că lucrurile nu sunt chiar atât de clare pe cât am lăsat eu să se înţeleagă în articolul de ieri. PSD este în continuare spart în bucăţi, existând o presiune reală, mai ales din partea celor „mici” pentru a intra la guvernare, indiferent cu cine, în vreme ce „ăia mari” par să fi luat o pauză de gândire.

Cine pe cine păcăleşte?

În urma consultărilor de la Cotroceni măcar un lucru a devenit clar. Guvernul Tăriceanu îşi trăieşte ultimele (două?) săptămâni. Pentru PNL, nu cred că se putea un lucru mai bun înainte de a se îngropa singur în ridicol. Ce se va întâmpla însă cu PSD şi PD?