În timp ce, pe blogul propriu, Mirel metaforiza îndemnând la calm și liniște, cam ca Nicolae Ceaușescu în Joia Mare, în Piața Palatului (Stați liniștiți la locurile voastre!), binemeritându-și salariul și luna aceasta, PSD se pregătește nu doar să piardă încă o dată alegerile, ci și să facă implozie. Cum s-a ajuns aici?

22 octombrie este ziua care marchează decesul politic al lui Victor Viorel Ponta. Nu va intra în istorie ca politicianul cu cea mai scurtă carieră, Mihai Răzvan Ungureanu deținând un record greu de egalat. Va fi probabil cel mai ridicol președinte al PSD, Mircea Geoană măcar a pierdut în fața unui adversar serios, Ponta s-a bătut singur.

Am ajuns la jumătatea unei campanii catalogată ca plictisitoare, deși mi se pare foarte animată în dezvăluiri. Asistăm la desfășurarea unui fenomen pe care îl anticipasem încă din 2011. Va influența acest lucru rezultatul alegerilor? Deocamdată pare că nu, Victor Ponta având un avantaj în turul doi, chiar și luând în considerare bunăvoința sondorilor.

După marile dezvăluiri pe care le bănuia toată lumea, am citit tot felul de analize savante despre intențiile lui Traian Băsescu și pentru cine „joacă”. Cea mai frecventă greșeală pe care o face un om inteligent atunci când vrea să judece sau să interpreteze niște fapte este că le ordonează în relații logice.

Acum, că se apropie finalul carierei sale (știu, eu îi cânt de câțiva ani prohodul), m-a izbit cât de mult seamănă destinul lui Traian Băsescu cu cel al lui Nicolae Ceaușescu.

Din punct de vedere practic, este un joc în „oglindă”. Victor Ponta se bate cu Victor Ponta. Rar putem vedea o asemenea situație, în care cei doi candidați care contează se zbat din răsputeri să piardă alegerile.