Piața muncii 2014 – episodul 2
După ce am angajat pe cineva să mă ajute și am cui să deleg din sarcinile curente, am prins gustul dezvoltării, așa că doresc să dezvolt partea de training. În acest sens, am început să caut traineri împreună cu care să fac un fel de „cooperativă” pentru cursuri deschise. Eu am cursurile mele pe zona de calitate și mediu, însă este mai ușor de promovat un centru cu 20-30 de cursuri (sau chiar mai multe, cele mai mari firme din domeniu au în ofertă între 50 și 80) și împărțite costurile legate de promovare și utilități. Anyway, dacă e cineva interesat, discutăm, aveți datele mele de contact.
Ponta vs. Ponta
Vladimir, Я скучаю по тебе
Minutul și scorul
Piața muncii – 2014
Apropo de postul acesta, motivul tăcerii atât de lungi este că, pe lângă activitățile curente, amplificate de faptul că urmează să plec curând în concediu, am și început procesul de selecție pentru primul angajat. Vine o vreme în care îți dai seama că nu mai poți continua singur, dacă vrei să evoluezi. Când am lansat firma aceasta, nu m-am gândit ca vreodată să angajez pe cineva. O vedeam exclusiv ca un one man show și eram convins că va fi suficient și OK. Pe măsură însă ce firma a crescut și activitățile au devenit mai complexe, am început să resimt în primul rând nevoia unui backup, dar și a unui ajutor, cu un set de abilități și cunoștințe care să le completeze pe ale mele, astfel încât să dezvoltăm împreună firma.
De ce tace Traian Băsescu?
Președintele Traian Băsescu se află, după alegeri, într-o neașteptată silenzio stampa, mai degrabă neobișnuită după frenezia cu care se implicase în campania electorală. O parte din susținătorii săi cei mai vehemenți – Pora, Turturică, Tăpălagă încep să se reorienteze și se pronunță critic la adresa PMP și a Elenei Udrea, iar Evenimentul Zilei tună și fulgeră împotriva lui Cristian Diaconescu.
Graduation day
Fiindcă tot se apropie sfârșitul de an școlar cu toată avalanșa de articole pe tema Bacului (BTW, la cel pentru olimpici promovarea a fost de 75%), mi-am amintit de o fază citită în Dilema Veche într-un articol al lui Liviu Papadima (un tip tare, l-am avut un an profesor la Litere). El povestea despre un colegiu britanic al cărei manager se mândrea că scopul lor este să producă absolvenți capabili să schimbe profesiile (atenție, profesiile, nu slujbele) de minim 5 ori de-a lungul vieții.
Reset
Rapiditatea cu care acționează Crin Antonescu sugerează existența unui plan anterior și a unor înțelegeri între PNL și PD, fie ele și doar ca „plan B” pentru fiecare partid. Acum, este evident că 15+12 nu vor face 27%, chiar și în eventualitatea adăugării firimiturilor – Neamțu, MRU, PNȚCD. Între PNL și PD există orgolii serioase, electoratele sunt parțial antagonice, însă mișcarea era logică și singura coerentă. PD este redus la câteva filiale prin Ardeal și avea șansele reducerii la statutul de partid regional. Oricum, lent s-ar fi îndreptat către scorul de dinainte de epoca Băsescu – 7-10%. De partea cealaltă, PNL s-a mișcat mai repede, prin retragerea mai degrabă intempestivă a lui Crin Antonescu și aducerea în prim-plan a lui Johannis. O mișcare bună, care l-a lăsat încă o dată mofluz pe Tăriceanu.
Nu e suficient
Când eram mic, m-a marcat o poveste despre consecințe. Era prima povestire pe care o citeam fără happy end. Era vorba despre un băiețel neascultător. Ori de câte ori făcea vreo prostie, tatăl său bătea un cui în ușă, până când aceasta s-a umplut. Copilul crescuse între timp suficient de mare și l-a întrebat care-i treaba cu cuiele din ușă. Când a realizat ce se întâmplase, copilul a promis că va face numai fapte bune și că de fiecare dată când va face una, va scoate un cui. Într-o zi, bucuros, s-a dus la tatăl său: – Tată, acesta este ultimul cui! Am reușit! – Bravo, fiule, dar găurile?