În ultima vreme tot citesc analize care dau drept sigur că PNL nu va renunța…

Zilele acestea, PSD asistă siderat la un trailer a ceea ce va fi viața fără PNL. Un partid al corupților condus de cel mai corupt premier din istorie, un Adrian Năstase redivivus. Eu nu sunt convins cum este toată că PSD chiar vrea să rupă USL. Este clar că ei nu se înțeleg foarte bine în teritoriu unde fiecare are propriile aranjamente și de când puterea baronilor locali a crescut în detrimentul centrului conducerea partidului nu prea are multe pârghii de intervenție. Pe de altă parte, sunt condamnați să rămână împreună.

Azi, via Vali, a început să se propage un articol melodramatic despre cum un supermarket omoară un oraș. Problema acelui articol este însă că imaginea idilică a orășelului înfloritor distrus de retailul modern este că… e complet falsă. Pentru cine s-a născut mai târziu, în 1990 economia românească era pusă pe butuci de comunism, fiind, la propriu, o grămadă de fier vechi având o mai mare valoare imobiliară decât industrială. Nu e ca și cum România ar fi fost o economie înfloritoare distrusă de rapacele corporații vestice.

Toate indiciile par să arate acest lucru, deși pragmatismul și rațiunea ar spune nu. Însă nu ar fi prima dată când oamenii noștri politici s-ar comporta irațional. Ruperea USL ar afecta, proporțional, ambele partide.

De fiecare dată când câte-un occidental vine să mai frece ridichea punând placa deja uzată cu „statul de drept”, „investițiile străine”, „integritate” îmi vine în minte Winnetou. Noi suntem ca indienii din „vestul sălbatic” – amuzant că atunci civilizația venea din Est, acum vine din Vest. Suntem „necivilizați”, „sălbatici”, „păgâni” și „primitivi”. De aceea ni se iau pământurile pentru a fi date „albilor” civilizați, ni se omoară bizonii care ne hrăneau, ni se distruge civilizația în numele „progresului”. Judecând după dezbaterile din momentul de față la nivel european se pregătește deja următorul pas: rezervația.

„Modernizarea statului” este ideea cu care Traian Băsescu vrea să intre în istorie. Este teza principală din care rezultă celelalte „idei”. Ea a sedus o mulțime de intelectuali și a păcălit o grămadă de naivi care îl consideră și acum „răul cel mic”. Din punct de vedere practic, această modernizare a constat în înlocuirea unor „băieți răi” cu „băieții buni”. Avem intelectuali „buni”, ziariști „buni”, magistrați „buni”, justiție „independentă” care arestează pe unii și se ferește ca dracul de tămâie de alții.

Pe Eurosport, in loc de Manchester City-Chelsea se transmite fascinantul meci de futsal Rusia-Romania. Briliant.

Un puber de la România liberă își face norma de înjurat autoritățile din București că nu deszăpezesc străduțele dintre blocuri, lăsând bieții băștinași blocați în nămeți. Pesemne că salariile din presă nu permit sărmanului o gazdă în Capitală, altfel ar fi știut că, din cauza mașinilor, un utilaj de deszăpezire pur și simplu nu poate intra pe marea majoritate a aleilor, unde, în condiții normale oricum se circulă la milimetru.

Deși nu mă mai uit de multă vreme la TV și nici ziare nu mai citesc, în afară de Dilema, Click și Libertatea 😆 (apropo, mai există și altele pe hârtie?) noul val de isterie care a cuprins țara nu avea cum să mă ocolească. Două situații de criză au dezlănțuit jihadul mediatic împotriva autorităților care, ca de obicei, nu-și fac datoria.

Periodic apar sondaje care arată că, în continuare, mulți români regretă perioada comunistă și sunt mulți nedumeriți de acest val de nostalgie, parcă în creștere pe măsură ce trece timpul. Profit de această ocazie, fiindcă de mult voiam să scriu și eu un articol pe această temă, fiindcă am idei un pic diferite de ce se tot discută. [Atenție, articol foarte lung, chiar și după standardele acestui blog.]