În ultima vreme am citit mai multe materiale care încearcă să inducă ideea că 2013 va fi un an catastrofal, deşi premisele nu sunt tocmai nefavorabile, mai ales că 2012 a fost un cu totul şi cu totul atipic: a fost un an care a avut doar 10 luni (februarie şi iulie, datorită temperaturilor extreme, au paralizat economia), 4 guverne (includ aici şi guvernul care va rezulta după alegeri), o campanie electorală continuă. Cu toate acestea, economia va fi probabil pe plus în 2012 – nesemnificativ, dar totuşi pe plus, datele macro arată bine şi ne vom încadra în ţintele de deficit, ceea ce arată că deşi au fost campanii electorale, guvernele nu au sărit calul. Singurul „derapaj” este cel al cursului valutar, totuşi, suportabil, dar care afectează inflaţia. Din nefericire, deficitul de cerere rămâne încă mare, astfel că în absenţa unui alt derapaj al leului, inflaţia nu va mai creşte. În plus, în 2012, România a avut majoritatea proiectelor europene blocate pentru fraudele şi neregulile comise sub conducerea PD.

Se împlinesc fix două săptămâni de când nu am mai citit un ziar online. Şi…

Din weekend am probleme cu apelurile dinspre şi către Orange. Când primesc apeluri, sună de…

Celor care urlă pentru pedepsirea vinovatului şi invocă precedentul Theo Peter le reamintesc două cuvinte: Şerban…

Ceea ce se întâmplă zilele acestea cu Lance Armstrong, eroul Turului Franţei, este trist. Americanul…

Acceptarea lui Gigi Becali pe listele USL ar trebui luată un pic mai lejer. În primul rând, nu a intrat în PNL, fiindcă pur şi simplu nu avea unde să intre. PNL nu mai există, aşa cum nu mai există nici PSD. Există doar USL, un partid politic cu o ideologie şi un viitor incert. Este un vehicol electoral cu un singur scop: „Să-l dăm jos pe Băsescu”, aşa cum ADA acum 8 ani trebuia să-l dea jos pe Adrian Năstase. Nu cred că electoratul vede în USL altceva, nu cred că se mai distinge în interiorul său voci diferite (în sensul de partide diferite). Poţi eventual face distincţia între tonul moderat al lui Ponta şi tonul vitriolant al lui Antonescu, dar ei nu se diferenţiază prin altceva.

De ceva vreme mi se tot spune că sunt optimist, deşi eu nu m-aş caracteriza…

Cumperi o dată, plăteşti de trei ori. Plata cu cardul a fost debitată de trei…

Aşa cum spuneam ieri, noi nu avem un curent de idei care să se opună „mai multei Europe”. Mai există un Ilie Şerbănescu – mult prea naţionalist şi plin de frustrări în urma mandatului de ministru – care vituperează împotriva „agenţiilor străine”, unul-doi politicieni care nu înţeleg despre ce vorbesc. Nici măcar stânga intelectuală care începe să se coaguleze în jurul platformei criticatac (o reacţie la contributorşi de dreapta) nu are un discurs alternativ în problema integrării.