Despre majorarea salariilor

Din partea PD apar presiuni tot mai mari în vederea creşterii salariilor bugetarilor şi a pensiilor, doar-doar or mai repara ceva din ce au stricat cu ocazia protestelor. Ce nu înţeleg cei de la PD este că este deja prea târziu. Protestele de la începutul acestei ierni au avut darul de a contura ideea că PD şi Traian Băsescu trebuie să plece de la guvernare. Ceea ce rămâne acum PD este să-şi dispute cu Dan Diaconescu locul de cel mai mare partid de opoziţie sau – dacă îl mai ţin pe Emil Boc în funcţie sau dacă vor face, aşa cum par să intenţioneze, comasarea alegerilor – să spere că vor mai intra în Parlament. De la 11% la 4% nu sunt chiar atât de multe procente, iar o hemoragie de primari către variante mai ofertante poate amplifica efectul.

Când e să ai ghinion…

Marele discurs prezidenţial a ajuns deja a treia ştire. Nici nu se terminase bine şi începeau să se încingă discuţiile, că a murit Emil Hossu şi deja vorbăria prezidenţială nu mai interesa pe nimeni. La Realitatea TV unde am urmărit discursul, realizatoarea i-a abandonat pe Săftoiu şi Voinescu în miezul certei începând să discute despre cel plecat dintre noi. Poate pentru prima oară, la Realitatea TV a câştigat ştirea reală în faţa non-evenimentelor. Păcat că ştirea este una tristă.

Începutul sfârşitului

Ceva nu vine de se leagă. În stradă sunt, în toată ţara, doar câteva mii de persoane, sub 2000 în Bucureşti, câteva sute maxim în restul oraşelor mari. Presiunea mediatică s-a bagatelizat. Opoziţia nu reuşeşte să mobilizeze prea mulţi oameni şi între Crin Antonescu şi Victor Ponta sunt vizibile neînţelegerile (respect pentru Victor Ponta care se străduie să păstreze aparenţele, deşi este evicent că Antonescu îi forţează mâna – complet aiurea, dar asta este o altă poveste). Da, lumea se uită la Antena 3 şi Realitatea TV, poate aprobă ce spune acolo, deşi isteria este exagerată (dacă isteria poate fi exagerată). În fine, nimic din tabloul existent nu justifică disperarea PD şi a preşedintelui Băsescu (ce a avut azi una dintre cele mai slabe apariţii din cariera sa politică). Pentru că disperarea există şi transpiră din toate gafele şi „cedările”.