Se pare că motivul pentru care nimeni nu a estimat prezența atât de mare la alegeri este că… prezența nu a fost atât de mare. Rezultatele nu sunt nici acum, după trei săptămâni, validate, deoarece procesele-verbale nu „se închid”. O parte din ele au și început să dispară de pe site-ul BEC, dar se regăsesc pe internet.

Rezultatele alegerilor europarlamentare au reprezentat o surpriză extraordinară. Nimeni nu a prezis o prezență de 50%, cele mai optimiste abia îndrăzneau să vorbească de 40%. Practic, vorbim de două-trei milioane de oameni care au venit în plus la vot. Practic, PSD a reușit să mai aducă la vot încă… un PSD.

Opoziția se pregătește să bifeze încă o înfrângere spectaculoasă în fața PSD-ului. La aceste alegeri, PSD s-a concentrat pe mesaje pozitive, a trecut în plan secund vectorii „agresivi” de comunicare – Rădulescu „mitralieră”, Codrin Ștefănescu. În schimb, opoziția a mizat pe ură, pe violență, pe agresivitate.

Între timp a apărut și sondajul CURS pe aprilie, care confirmă tendințele de stagnare a partidelor politice. Așa cum am mai spus, am serioase reticențe față de cifrele din sondajele IMAS, care sociologic vorbind, sunt nerealiste, cel puțin în dreptul PSD. Un partid nu are cum scădea de la 45% la 21%, în condițiile în care nu a existat nici un factor catastrofal.

Sondajul IMAS care a a apărut astăzi arată o stagnare pe toată linia, micile variațiuni fiind mai degrabă o chestiune de calibrare a eșantionului decât mișcări efective.

Pentru cei mai tineri, „minutul și scorul” era pe vremea când România mai avea fotbal intern, un segment al emisiunii „Fotbal minut cu minut”, care, în fiecare duminică, transmitea în direct la radio meciurile din divizia A. Cam de două ori pe repriză, Gheorghe Minoiu, „moderatorul” emisiunii, trecea în revistă partidele, pentru a se anunța scorul și minutul.

Pe multă lume a amuzat răspunsul președintelui la solicitarea de ase organiza referendum cu ocazia alegerilor europarlamentare. Însă, problema nu este chiar atât de simplă. Sunt două aspecte de considerat:

Unul din lucrurile care unește tabăra anti-PSD este superioritatea. Majoritatea intelectualității este anti-PSD, o situație cumva perpetuată din anii ’90. Puținii intelectuali apropiați de PSD au fost târâți prin campanii de denigrare – începând cu Eugen Simion, unul dintre cei mai importanți critici literari români, pus cumva pe nedrept în umbra lui Nicolae Manolescu.

Protestele de ieri abia au scos în stradă 1000 de oameni, cu tot cu actorii. Cam patetic. De ce nu mai iese lumea în stradă? Răspunsul pe scurt este că „nu mai face Dragnea pușcărie” stârnește mult mai multe emoții decât „este amenințată independența Justiției”. Răspunsul pe lung, implică ceva mai multe nuanțe.