Actele ratate ale politicienilor ne permit să aflăm ce-i macină în realitate. Declarația lui Liviu Dragnea arată drama prin care PSD. Vremea dinozaurilor a trecut. Mamifere politice gregare, primitive, nu fac față noului mediu și cad ca popicele. Majoritatea sunt pur și simplu proști, nu-i duce mintea dincolo de aranjamente penibile și pică lamentabil „pe tehnică”.
Mircea Geoană ar fi trebuit să dispară din politică din 2009, de la noaptea marelui ridicol. Traian Băsescu, Victor Ponta și Crin Antonescu, din 2012, când primul a fost demis de 7,4 milioane de alegători, al doilea prins cu un plagiat urmat de un lanț de minciuni, iar al treilea fiindcă nu a mai demisionat cum promisese, mai ales că avusese un mandat interimar de președinte în care l-a făcut regretat pe Traian Băsescu în doar 30 de zile.
Bătălia politică a momentului este cea între Crin Antonescu și Traian Băsescu pentru rolul de lider al Opoziției. În vreme ce primul are iar unul din multele sale momente de dispariție din prim-plan, al doilea a prins curaj și reușește o lovitură dibace prin renunțarea la candidatura fiicei sale, care îi permite să ducă acum pentru europarlamentare o luptă contra „nevestelor disperate”.
În 2012, opoziția politică din România obținea demiterea guvernului și, având majoritatea în Parlament, obține de la președinte guvernarea. În vară, noua majoritate parlamentară încearcă demiterea președintelui, care nu se poate face decât în urma unui referendum popular. UE și SUA intervin în apărarea președintelui și referendumul unde 90% din participanți votează împotriva lui nu este luat în considerare.
Unul dintre cele mai deranjante defecte ale românilor este lipsa de empatie. Pentru un român, nu există celălalt. De fapt, există, dar este un prost, un fraier, care nu știe nimic și care trebuie educat, învățat ce e bine. Vrea un fraier să-și cumpere un căcat verde și face greșeala să întrebe undeva. Imediat sar 10 oameni inteligenți să-i spună că căcatul verde este o prostie, că nu are nevoie de căcat verde, ci de unul albastru. Alții sunt și mai inteligenți. Fraierul nici măcar nu are nevoie de rahat, că doar e fraier. Trebuie să-și cumpere perje. Dar vin alții și mai inteligenți și spun că perjele sunt o prostie. După care se găsesc alții să accepte compromisul că rahatul cu perje, fie el și verde merge.
