Începutul sfârşitului

Ceva nu vine de se leagă. În stradă sunt, în toată ţara, doar câteva mii de persoane, sub 2000 în Bucureşti, câteva sute maxim în restul oraşelor mari. Presiunea mediatică s-a bagatelizat. Opoziţia nu reuşeşte să mobilizeze prea mulţi oameni şi între Crin Antonescu şi Victor Ponta sunt vizibile neînţelegerile (respect pentru Victor Ponta care se străduie să păstreze aparenţele, deşi este evicent că Antonescu îi forţează mâna – complet aiurea, dar asta este o altă poveste). Da, lumea se uită la Antena 3 şi Realitatea TV, poate aprobă ce spune acolo, deşi isteria este exagerată (dacă isteria poate fi exagerată). În fine, nimic din tabloul existent nu justifică disperarea PD şi a preşedintelui Băsescu (ce a avut azi una dintre cele mai slabe apariţii din cariera sa politică). Pentru că disperarea există şi transpiră din toate gafele şi „cedările”.

Economia românească în 2012

Există şanse ca 2012 să fie un an mai bun decât pare la prima vedere. În primul rând, ar trebui să terminăm cu toate prostiile legate de destrămarea zonei euro sau chiar a UE. Renunţarea la euro este o catastrofă economică pentru orice stat care ar încerca aşa ceva, costurile fiind mult prea mari în comparaţie cu orice eventuale beneficii. Pentru economiile puternice, renunţarea la euro va duce la o monedă naţională puternică, ceea ce ar afecta grav economia, iar pentru cele mai slabe ar apărea o spirală inflaţionistă de tip zimbabwean care ar afecta şi ţările din jurul, în ciuda unui impuls iniţial pentru exporturi.

Încă o ratare marca Traian Băsescu

La modul teoretic, preşedintele şi Opoziţia vor trebui să discute măsurile de implementare a noului”mare plan european”. Incapabil de dialog, neputând să înţeleagă mecanisme economice mai complicate decât bişniţa cu blugi şi ţigări, preşedintele mizează excesiv pe ideea de modificare a Constituţiei, încercând să impună propria viziune asupra acesteia. El ştie ce este bine, el a fost acolo şi a luat lumina. Cei din opoziţie sunt, unul imatur, celălalt chiulangiu. Ei nu ştiu, ei nu au fost acolo. Dacă nu vor să facă aşa cum spune el, treaba lor. El şi-a asuma responsabilitatea în faţa Europei şi, de ce nu, a Istoriei. Desigur, cu I.

Suspendarea tiranului de către imaturii opozanţi

Este foarte interesant cum imediat ce Opoziţia face ceva, trompetele portocalii sar imediat cu placa „oh, dar, vai, ce imaturi”, conform noului ordin de zi pe unitate. Nu-i bai, că şi dincolo placa a făcut de mult şanţ de la atâta „tiranul” şi „dictatorul”. Este demersul de suspendare o prostie, cum par să decreteze în cor trompetele portocalii?