O schimbare de paradigmă

Încetul cu încetul, partidele româneşti se repoziţionează strategic, apărând transformări majore. Este pentru prima dată când Stânga preia cu adevărat conducerea în ceea ce priveşte acţiunea. Victor Ponta se dovedeşte a fi un jucător serios, cu bătaie lungă, consecvent ideologic, singurul politician care (pare că) reuşeşte să scoată acţiunea politică din miza pe „azi”. În ciuda calculelor politice „pentru azi”, liderul PSD refuză colaborarea cu PNL, colaborare pentru care insistă atât Mircea Geoană – foarte vocal în ultima vreme – cât şi Adrian Năstase. Ponta afirmă răspicat că PNL este adversar şi nicidecum un „tovarăş de drum”, deci, un eventual parteneriat este exclus.

O victorie mai rea decât o înfrângere

Rămânerea în funcţiune a guvernului Boc reprezintă un mare eşec politic pentru PD. Pe de-o parte, înseamnă asumarea şi implementarea unor decizii aberante, luate peste noapte fără nici un fel de analiză (orice specialist în resurse umane ştie că pentru o organizaţie este mai bine să fie daţi oameni afară decât să se reducă salariile uniform, şi asta ar fi un singur argument de bun simţ, dar mai sunt şi multe altele) sau planificare, pe de altă parte înseamnă prelungirea agoniei unui guvern lipsit de orice credibilitate, fără idei şi care demonstrează pe zi ce trece că habar nu are de ce este acolo şi ce trebuie să facă. Diferenţa enormă faţă de celelalte guverne de până acum – care n-au dus niciodată lipsă de incompetenţi – este că erau vizibile eforturile de a face ceva şi de a realiza un act administrativ măcar decent. Şi aici nici măcar nu este vorba doar de percepţia publică, ci de cruda realitate.

What’s next?

Mâine urmează votul pe moţiune. (Pen)Ultima redută de apărare a guerillei portocalii este că „guvernul va rămâne fiindcă nimeni nu doreşte să-şi asume guvernarea în condiţiile actuale”. Să nu fi auzit ei de oferta lui Crin? 😀 Lăsând gluma la o parte, problema nu se pune în termenii aceştia. Erodarea PD nu are nimic de a face cu măsurile aspre anunţate şi asumate. Dacă nu cred asta, să-l întrebe bunăoară chiar pe domnul Stolojan, care îşi păstrează şi azi o parte din capitalul politic căpătat în mandatul de premier „tehnocrat” când negocia cu sindicatele „până cădem sub masă”. Spun penultima, fiindcă cel mai probabil, în situaţia în care moţiunea trece, va fi contestată la Curtea Constituţională.

Implozia PD

Implozia partidului de guvernământ este o chestiune de zile, în cazul în care moţiunea actuală trece sau de luni, în cazul în care Opoziţia decide să-i mai lase un pic la fezandat. PD se pregăteşte să intre în istorie, asemenea PNŢCD, un partid cu care are atât de multe lucruri în comun. Văd că unii comentatori sugerează că, odată intrat în opoziţie PD se va reface şi va reveni la alegerile următoare pe cai mari. Pare mai degrabă o formă de autoîncurajare.

Şi dacă pică Boc?

Invitarea la Cotroceni a asociaţiei parlamentare de prietenie cu guvernul Boc, avertismele lansate de Elena Udrea şi de alţi lideri PD, stoparea migraţiilor şi chiar revenirea unora dintre cei plecaţi sunt semne că poziţia guvernului este una foarte slabă şi că există şanse reale să pice. Colac peste pupăză, Traian Băsescu mai primeşte o lovitură şi de la şeful FMI, instituţie care, până acum, l-a ajutat dincolo de uzanţele diplomatice.