Azi, vreo 30.000 de oameni au manifestat paşnic şi civilizat în Piaţa Victoriei, simţind în…

Mă amuz citind predicţiile despre viitorul sumbru al monedei europene. Cei care se hazardează în astfel de previziuni uită că:

Deşi am citit cu atenţie cam tot ce s-a scris din „miercurea turbării” încoace, nu-mi pot explica logic şi coerent motivele declanşării acestui jihad împotriva sectorului bugetar. Nu îmi dau seama ce s-a putut petrece peste noapte de am ajuns în situaţia de a fi aproape de incapacitate de plată. Asta în condiţiile în care BNR are în rezervă 32 de miliarde de euro iar economia a scăzut doar cu 2,5% pe primul trimestru. Da, Ministerul de Finanţe a construit un buget pe creştere de 1,3% (estimare inclusiv a FMI, deci nu au scos cifrele chiar din burtă), şi vom avea probabil o scădere de 1% (dacă luăm datele oficiale pe primul trimestru), deşi dacă vom avea un an agricol bun există chiar speranţa unei creşteri economice. E totuşi o ajustare de circa 1-2% care poate fi înghiţită chiar şi de o economie suferindă ca a României.

Vă că există voci care prevestesc o apocalipsă a reduceriii consumului după recentele tăieri de venituri. În realitate însă, ele vor fi (mult) mai mici.

Evenimentele din săptămâna trecută au redus la minim credibilitatea lui Emil Boc. [De altfel, un motiv pentru care nu Emil Boc a anunţat măsurile de austeritate a fost tocmai această lipsă de credibilitate. Startegia de comunicare, dorită probabil de tip bad cop Băsescu vs. good cop Boc, a fost subminată de prestaţia jalnică a lui Boc.] Cred că este prematur pentru a judeca personalitatea lui Emil Boc. Am serioase dubii că el nu a înţeles că asumându-şi rolul de premier refuzat de Stolojan nu a înţeles că îşi distruge complet cariera politică şi nici nu observ mari satisfacţii pentru el astfel încât sacrificiul „să merite”. În fine, nu despre Boc este vorba acum.

Am văzut unele opinii că nu s-ar putea micşora salariile bugetarilor, că s-ar ajunge la…

În articolul anterior exprimam 3 potenţiale dezvoltări ale războiului intern din PD. Nu mă gândeam…

Văd că nebunia declanşată neaşteptat de vizita FMI este interpretată exclusiv în cheie economică. Greşit.

Precipitarea lucrurilor în Grecia şi creşterea presiunii FMI, dimpreună cu agravarea situaţiei economiei interne pe primul trimestru poate forţa o schimbare majoră în PD. Arătam aici că faptul că Emil Boc este şi şef al guvernului şi şef al partidului creează acum PD probleme serioase de imagine. Introducerea de teme colaterale în discuţie face ca problemele să se acutizeze, amânările nemaifiind posibile.

Cred că problema fundamentală a politicienilor români – şi implicit a partidelor politice – este că suferă de boala Demiurgului. Politicienii români nu se pot încurca cu mărunţişuri. Ei visează mare. Cât mai mare. Toţi vor să-şi pună numele pe o lege, un pod, o biserică, o autostradă mai mult sau mai puţin suspendată, ceva, acolo, ca să le asigure nemurirea. Cum ajunge unul ministru, cum şterge cu buretele tot ce au făcut cei dinaintea lui (inclusiv el însuşi, dacă ajunge a doua oară în post). Pentru că, nu-i atât de evident?, cei dinaintea lui erau nişte proşti, doar EL deţine adevărul absolut şi ştie ce trebuie făcut. Ce mai contează că se pierd bani – şi uneori se pierd fooooaaarteee mulţi – în faţa unui ideal măreţ? De ce să facem drumul drept cum a zis predecesorul, când putem să-i facem două curbe, să treacă şi prin satul meu să vadă alde Xulescu ce sculă am ajus eu la Bucureşti? De ce să se dea bacul la 3 materii, când se poate da la 7? Ce dacă facem modificarea în aprilie? Nu le-ajunge 2 luni? Şi lupta anti-corupţie ţinteşte sus. Năstase, familia Băsescu… Nu funcţionarul nesimţit care nu-ţi dă o adeverinţă fiindcă n-are muşchiul lui chef. Muşchi care se relaxează subit dacă dai o „atenţie”.