PNL. Punct. De la capăt?

Congresul PNL s-a încheiat fără vreo surpriză majoră cum a fost la PSD. În definitiv, liberalii nu doar că nu aveau motiv să-şi schimbe liderul (care obţinuse cel mai mare scor din partea partidului – pentru cârcotaşii care insistă pe ideea „locului 3”, le sugerez o analogie cu fotbalul: Pentru Recolta Stoicăneşti, performanţa ar reprezenta-o promovarea în divizia A şi rămânerea acolo, nu câştigarea campionatului…), dar nici nu aveau cu cine. Singurul potenţial contracandidat, Călin Popescu Tăriceanu a refuzat lupta, complăcându-se într-o poziţie marginală de unde nu cred că va mai reveni vreodată. Tocmai această absenţă a unui challanger (Orban a fost o glumă proastă) este problema cea mai importantă a PNL.

PNL – The Party is Over

Ajungerea lui Victor Ponta în fruntea PSD şi în poziţia de viitor candidat al social-democraţilor la preşedenţie prinde PNL în offside. Pornit pe caii mari ai iluziei că este „liderul opoziţiei”, Crin Antonescu devine brusc a cincea roată la căruţă. El nu a înţeles că, la alegerile prezidenţiale precedente, nu a fost decât un Remus Cernea la o scară mai mare, acumulând voturile celor nemulţumiţi de Traian Băsescu şi Mircea Geoană. Acele voturi au dispărut cam la fel de uşor cum apăruseră şi PNL este din nou în zona 15-16%, unde ajunsese după debarcarea lui Tăriceanu şi ieşirea de la guvernare.