Ion Iliescu punctează astăzi un mesaj foarte important de susţinere a lui Mircea Geoană, răspunzându-i (relativ violent, în termenii săi) lui Octavian Cozmâncă viitorul şef al campaniei electorale a lui Sorin Oprescu. Cu această ocazie se taie macaroana celor care susţineau că Sorin Oprescu are sprijinul lui Ion Iliescu şi Adrian Năstase, precum şi a vreunui grup din PSD.
Una din tezele mele susţinea că PD este „mort” fără Traian Băsescu. Din păcate, mă înşelam. Clasa politică românească a involuat într-un feudalism timpuriu care a destructurat complet partidele ca organizaţii. Cel mai bun exemplu este PSD care, după despărţirea de Ion Iliescu şi Tavi Cozmâncă, a încetat să mai fie o organizaţie, devenind o federaţie de interese regionale. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu PD, care, la un moment dat, era important exclusiv datorită liderilor centrali. PNL nu contează în peisaj el nefiind niciodată un partid în adevăratul sens al cuvântului. Din această cauză, partidele în sine sunt mult mai slabe, dar în, acelaşi timp, mult mai greu de controlat. Mergând mai departe, puterea locală este generată de funcţia publică şi, de cele mai multe ori dispare o dată cu pierderea acesteia (un exemplu care contrazice această regulă ar fi Dragnea de la PSD). Dacă Geoană şi Crin Antonescu şi-au asumat cu curaj (dar şi foarte multă lene în cazul celui de-al doilea) rolul de marionete, Traian Băsescu se străduie, din ce în ce mai puţin convingător, să pară că deţine controlul.
Nu, nu este un post despre „dictatorul Băsescu”. Traian Băsescu este mai degrabă un simptom decât o cauză. Dacă ne apucăm să analizăm elementele constituente ale unei democraţii observăm că România îndeplineşte doar câteva, şi acelea cu multă indulgenţă. Deci:
Citeam în Evenimentul Zilei un articol interesant despre dezastrul de la bulgari, unde mai bine de jumătate din hoteluri au intrat în faliment. Este o lecţie interesantă despre limite. Bulgarii au ştiut să se facă interesanţi prin preţurile foarte mici sub cele din destinaţiile turistice clasice. Dar, un preţ mic limitează foarte mult posibilităţile de dezvoltare, mai ales atunci când aceasta se face pe banii băncilor.
Într-un articol mai vechi analizam scenariile potenţiale de după alegerile prezidenţiale în ideea de a lămuri ce se va întâmpla la aceste alegeri. Judecând după fibrilaţia în care au intrat pupinii cotidieni care „au treabă”, este clar că Traian Băsescu va candida. Situaţia mi se pare foarte interesantă deoarece impresia pe care o am este că este vorba de o candidatură nedorită, ci impusă cu forţa.
