Dictatorul Geoană şi prostănacul Băsescu vs. Obama din Carpaţi

Crin Antonescu a fost lansat cu mare tam-tam mediatic ceea ce pare să însemne că are susţinerea „mogulilor” media. Traian Băsescu şi-a luat în serios rolul de premier dar este puternic lovit de scandalul mediatic generat de Puiu Popoviciu. Anunţarea oficială a candidaturii de către Mircea Geoană şi susţinerea acesteia de însuşi Adrian Năstase marchează preluarea oficială a controlului asupra PSD. Din păcate pentru el, domnul Geoană nu se va bucura prea mult de această funcţie. Dacă va câştiga alegerile prezidenţiale va trebui să-şi dea demisia, dacă va pierde va fi demis.

Europarlamentarele, un test important

Acum că partidele şi-au definitivat listele putem să vedem modul în care acestea se raportează la forul european, dar şi la propriul electorat. De departe se vede că, atât democraţii, cât şi social-democraţii au acţionat profesionist, oferind liste relativ echilibrate, cu „locomotive” relevante atât pe plan intern, cât şi internaţional. În plus, democraţii au gestionat, foarte inteligent, potenţiala situaţie neplăcută iscată de candidatura fiicei preşedintelui. Surprinde cu atât mai mult prestaţia PNL, care efectiv îşi bate joc de propriul electorat.

A trecut?

S-a antamat acordul cu FMI, leul a început să scadă, Mugurel e vesel şi reia placa cu creşterea pozitivă. Băncile au jurat că nu vor scoate banii din economie. Gata? Am scăpat? A trecut criza? Desigur că nu. Nici pe departe.

PNL – înapoi în anii ’90

Am citit majoritatea comentariilor de după Congresul liberal. Lipseşte din ele constatarea tristă că PNL devine, cred că prima dată în istoria sa recentă, un partid de lider. Victoria lui Crin Antonescu este în primul rând înfrângerea lui Tăriceanu, un om devenit nepopular şi în propriul partid, suficient cât să se creeze o masă critică împotriva sa şi să fie răsturnat. Dacă în timpul lui Tăriceanu exista un pluralism politic în PNL – care a permis dezvoltarea opoziţiei interne până la nivelul în care a putut să-i ia locul – de data aceastapartidul se predă charismaticului lider şi visează nici mai mult, nici mai puţin decât victoria la alegerile prezidenţiale.