Orban vs. PNL

În momentul de faţă, Ludovic Orban are potenţialul de a deveni un „Theodor Stolojan” cu efecte la fel de falimentare pentru el şi pentru grupul de politicieni de seră care îl încurajează. Pentru Ludovic Orban, simplul fapt că cele două cotidiane care îl linşau astă-iarnă nu mai pot acum de dragul său ar trebui să fie un semnal de alarmă, fiindcă, spre deosebire de Stolojan, ştiu că lui Orban chiar îi pasă de PNL.

UDMR, marele perdant

În urma acestor alegeri se detaşează de departe un perdant: UDMR. Şi nu mă refer aici la rezultatul înregistrat de Uniune – care poate fi considerat bun, ci la faptul că îşi pierde statutul la nivel naţional şi asta nu datorită concurenţei interne din partea PCM. Concentrarea voturilor spre numai trei partide româneşti exclude UDMR din viitoarele jocuri ale guvernării. Indiferent de combinaţie, oricare alianţă între două partide româneşti asigură suficiente voturi pentru a fosrma guvernul, ca atare, nu mai este nevoie de UDMR condamnat la o opoziţie fără perspectivă.

Miza de la Capitală

Nu am văzut prin comentariile politice referitoare la alegerile pentru primăria Capitalei vreo referire la adevărata sa miză. Ea nu este în nici un caz frica de eventuale „schelete” găsite prin dosarele din fişetele primăriei sau pierderea unor afaceri. „Grupurile de interese” sunt transpartinice şi au o bună capacitate de adaptare. Adevărata miză a alegerilor de la Capitală este supravieţuirea politică a lui Traian Băsescu.

Spaimele PD

Aşa cum spuneam, una din problemele PD este că scorul obţinut la alegerile locale îndepărtează perspectiva guvernării (ca să mă exprim delicat), mai ales în urma anunţurilor făcute mai mult sau mai puţin voalat de liberali şi pesedişti. Aşa că trompetele prezidenţiale au ieşit „la atac” pe tema aceasta, încercând să liniştească trupele astfel încât să nu se panicheze şi să se demobilizeze, că mai este un tur doi, iar în toamnă un alt rând de alegeri.