De ce nu mai avem cinematografe

Am un prieten în Argentina, mare cinefil. El a fost contrariat de o propoziţie a lui Cristian Mungiu dintr-un interviu publicat de presa argentinană în care acesta deplângea soarta cinematografelor din România. În Argentina, o ţară aflată într-o situaţie economică şi politică relativ apropiată de România şi cu o istorie asemănătoare, lumea merge destul de des la cinematograf iar în Buenos Aires sunt peste o sută de cinematografe, la o populaţie de circa patru ori mai mare decât Bucureştiul. La Bucureşti, cred că mai funcţionează 5 în afară de cele de la Mall-uri. Pe acelea însă le-aş exclude, deoarece 80% din spectatorii de acolo vin mai mult să fie văzuţi decât să vadă filme. Sunt oraşe în care nu există nici un cinematograf.

UE vs. Microsoft

Am ezitat să scriu despre procesul dintre Microsoft şi Comisia Europeană în care corporaţia americană a fost amendată cu o sumă record datorită evidentului „bias” către Microsoft. Am văzut însă unele luări de poziţie destul de departe de realitate încât poate ar trebui unele lămuriri, mai ales că puţină lume are timp să citească raportul.

Partide-remorcă

„Remorcă” este cuvântul care caracterizează cel mai bine partidele româneşti. Fără o „locomotivă” ele sunt pierdute, agonizează, incapabile fiind să acţioneze coerent şi logic. Şi acest lucru este valabil nu doar pentru evidentele partide de lider (PD, PRM, PIN, PLD etc.) ci şi pentru partide „de ideologie. Judecând după performanţa şi prestaţia liderilor, îmi este greu să-mi imaginez PNL-ul în afara guvernării altfel decât dormind în mediocritate.