În 2012, opoziția politică din România obținea demiterea guvernului și, având majoritatea în Parlament, obține de la președinte guvernarea. În vară, noua majoritate parlamentară încearcă demiterea președintelui, care nu se poate face decât în urma unui referendum popular. UE și SUA intervin în apărarea președintelui și referendumul unde 90% din participanți votează împotriva lui nu este luat în considerare.
Unul dintre cele mai deranjante defecte ale românilor este lipsa de empatie. Pentru un român, nu există celălalt. De fapt, există, dar este un prost, un fraier, care nu știe nimic și care trebuie educat, învățat ce e bine. Vrea un fraier să-și cumpere un căcat verde și face greșeala să întrebe undeva. Imediat sar 10 oameni inteligenți să-i spună că căcatul verde este o prostie, că nu are nevoie de căcat verde, ci de unul albastru. Alții sunt și mai inteligenți. Fraierul nici măcar nu are nevoie de rahat, că doar e fraier. Trebuie să-și cumpere perje. Dar vin alții și mai inteligenți și spun că perjele sunt o prostie. După care se găsesc alții să accepte compromisul că rahatul cu perje, fie el și verde merge.
Motivul principal pentru care, până în prezent, „trădarea” lui Tăriceanu nu a fost luată în serios a fost pentru că nimeni nu credea că PSD chiar îl va susține. Liviu Dragnea s-a pronunțat de două ori clar împotriva lui și toată lumea a crezut că aici se va termina totul. Numai că „aripa Ponta” a fost mai tare și acum Tăriceanu este președintele Senatului, al doilea om în stat, deja favoritul televiziunilor „de știri”. Pe măsură ce va fi mai clar că PSD are intenții serioase cu Tăriceanu, poziția PNL va fi una delicată.
Un rezumat al evoluțiilor politice de la începutul anului și al consecințelor lor asupra principalilor actori.
După condamnările de ieri ale „greilor fotbalului românesc” am citit câteva articole care mergeau pe ideea că nu trebuiau condamnați și la pușcărie și că, în general, în cazul infracțiunilor economice ar fi suficientă recuperarea prejudiciului și, eventual, o amendă.
Mi-am schimbat laptopul și cel nou a venit cu Windows 8 preinstalat. Deși folosesc noul Windows pe telefon de ceva vreme, impactul inițial a fost bulversant. M-am simțit ca și cum aș fi intrat într-o mașină fără volan, pedale și schimbător. Și eu sunt, cât de cât, un utilizator suficient de experimentat, având calculator personal încă din 1992 – un 286 SX 40 MHz cu 2 MB RAM și 80 MB Hdd (și coprocesor matematic – o minune a tehnicii pe vremea aceea) și căpătând abilități mult peste medie în domeniu (inclusiv 2 certificări Microsoft).
