Un discurs falimentar

Ieşirea preşedintelui şi atacurile la adresa „sistemului ticăloşit” a fost una total neinspirată şi ne arată un Traian Băsescu „încremenit în proiect”, vorba prietenului prietenului său Liiceanu. Băsescu pare să fi rămas în 2004, atunci când înlăturarea PSD de la putere era o urgenţă. A mai veni însă după 4 ani, cu aceeaşi tehnică bolşevică de agitare a spaimelor interioare e falimentar. Electoratul are alte preocupări şi alte probleme.

Partidul fricii de viitor

Încă din primele zile ale revoluţiei care l-a dat jos pe Nicolae Ceauşescu, Ion Iliescu a fost sinonim cu un singur lucru: frica de viitor. Spaima de incertitudine, incapacitatea de a se descurca în afara şablonului „desenat” de statul care-ţi dădea loc de muncă, o casă şi, după 5-7 ani de aşteptare o Dacie 1300 cu care nu puteai circula decât un weekend din două şi dacă nu erai descurcăreţ (dar cine nu era atunci?) nici în restul timpului.

Despre Adrian Năstase

Deşi i se pun tot felul de beţe în roate, Adrian Năstase se încăpăţânează să lupte pentru revenirea oficială în fruntea PSD. Întrebarea care se pune este dacă el mai poate fi util cu adevărat partidului sau va fi încă o piatră de moară.

Viitorul PSD

Mă tem că alăturarea celor două cuvinte devine pe zi ce trece mai lipsită de sens. Jurnalul Naţional confirmă ceea ce spuneam şi eu de ceva vreme şi anume că social-democraţii se pregătesc şi sunt ajutaţi să devină partenerii la guvernare al PDL. Practic, pesediştii au de ales între a dispărea înghiţiţi de Traian Băsescu sau a dispărea pe mâna cuplului Iliescu-Năstase.