Moromete vorbea ieri de greşeala tactică a preşedintelui PSD, care induce ideea că PSD este un partid reactiv, care doar reacţionează la mişcările celorlalţi. Dar nu asta este cea mai mare problemă a social-democraţilor.
Odată cu interviul Doamnei din Evenimentul zilei de azi (apropo de EvZ – site-ul lor este aproape imposibil de utilizat) şi ieşirea de peste weekend a lui Traian Băsescu Emil Boc (prin care anunţa că PD susţine orice vot uninominal) devin clare strategiile partidelor în vederea campaniilor electorale şi lucrurile par a se aşeza.
Intervenţia preşedintelui de la TVR vine să întărească scenariul conform căruia Mircea Geoană este protejatul său. Atacul puternic la adresa lui Ion Iliescu şi Adrian Năstase într-un moment în care acesta din urmă se pregăteşte să revină şi oficial în fruntea PSD arată că un asemenea eveniment este foarte deranjant pentru Traian Băsescu fiindcă poate însemna pierderea controlului asupra social-democraţilor.
Mă tem că alăturarea celor două cuvinte devine pe zi ce trece mai lipsită de sens. Jurnalul Naţional confirmă ceea ce spuneam şi eu de ceva vreme şi anume că social-democraţii se pregătesc şi sunt ajutaţi să devină partenerii la guvernare al PDL. Practic, pesediştii au de ales între a dispărea înghiţiţi de Traian Băsescu sau a dispărea pe mâna cuplului Iliescu-Năstase.
În plină campanie electorală – ba chiar una dublă, întrucât PSD îşi promovează şi propriul „vot uninominal” – PSD mai lansează o nouă temă de discuţie: intrarea la guvernare. Este cea de-a treia reorientare „strategică” a PSD şi cred că deja confuzia în rândul electoratului lor atinge cote maxime. Mai ales că, de data aceasta, lucrurile sunt şi mai ridicole. În vreme ce umblă la braţ cu Băsescu pentru votul uninominal, „negociază” cu PNL intrarea la guvernare.
Data Media publică un sondaj interesant, comentat aiurea de Cotidianul. De altfel, cei de la Cotidianul sunt parcă din ce în ce mai des surprinşi în flagrant delict de… prostie. Oricum, ei au avut o campanie furibundă – mult exagerată, în opinia mea – împotriva lui Mircea Geoană. Oricât de proastă ar fi părerea despre un om politic, nu poţi utiliza exclusiv la adresa sa o etichetă mai mult sau mai puţin inspirată şi să te pretinzi ziar „quality”. Dar în România eticheta de quality şi-o arogă orice ziar în care ştirile despre manelişti apar mai rar de una pe zi.
Mircea Geoană ratează cu brio încă o ocazie de a deveni bărbat politic şi se umple de ridicol. Când toată lumea se aştepta să dea de pământ cu Ion Iliescu & The Dinosaurs, Mirciulică se blegeşte. Amuzant la domnul Geoană este tonul serios şi matur cu care a făcut anunţul că îl iartă încă o dată pe Ion Iliescu şi că în loc să lămurească situaţia din partid aşa cum se aştepta toată lumea, au pus batista pe ţambal.
